Prieteni sau dusmani?
Pe 18 Octombrie 1912, Regele Serbiei declara catre poporul sau: “Guvernul turc de mult nu mai arata interes pentru cetatenii sai si ignora tot timpul plangerile si sugestile acestora. S-a ajuns atat de departe incat nimeni sa nu mai fie satisfacut cu aceasta situatie. Aceasta situatie a devenit insuportabila pentru sarbi, greci si pentru albanezi. De aceea, Slava Domnului, am comandat armatele mele sa participe in razboiul sfant care sa ne elibereze si sa ne ofere un viitor mai bun. Armatele mele o sa se intalneasca nu doar cu sarbii crestini, dar si cu cei musulmani, care ne sunt la fel de dragi si in plus, armatele mele o sa intalneasca si cu albanezi crestini si musulmani, cu care poporul nostru a a impartit bucuria si tristetea timp de 13 secole. Pentru toti o sa aducem libertate, fraternitate si egalitate” (pasaj extras de cartea lui Robert Elsie: Gathering Clouds)
Raspunsul la cum au inteles si interpretat sarbii acest mesaj se poate gasi la istoria trista al lui Kosovo. Dubravka Stojanovic explica interpretarea gresita a acestui mesaj prin faptul ca pentru sarbi Kosovo a fost intotdeauna imaginara, ireala, o regiune goala fara oamenii ei care au trait si traiesc acolo de peste 2 000 de ani.
Departe de intentii rauvoitoare o sa incerc sa dau un ton pozitiv acestei rubrici, fiindca desi putina lume stie, intre albanezi si sarbi au fost si perioade de pace, prietenie si intelegere.
Legaturile intre sarbi si albanezi dateaza inca de la inceputurile asezarilor slavilor in Balcani. Relatiile comerciale si schimburile culturale dintre albanezi si sarbi se observa si in societatile de astazi.
Poate prima si una dintre cele mai importante legaturi a fost amicitia care familia Kastrioti a stabilit cu clanul regelui sarb Lazar. Cum obisnuia pe acele vremuri casatorile intre familile regale din diferite regiuni erau un lucru pe cat normal pe atat si necesar pentru pozitile strategice impotriva otomanilor. In acest context, unul dintre fiii lui Skenderbeg s-a casatorit cu nepoata regelui Lazar. Aceasta uniune a oferit pace si stabilitate intre albanezi si sarbi care s-au concentrat impotriva inamicului lor comun: Imperiului Otoman. Aceasta colaborare s-a obesrvat si multi ani mai tarziu pe vremea razboiului Austriaco-Turc cand albanezii si sarbii s-au unit si au pus rezistenta armatei otomane.
Pe plan militar si politic au fost colaborari in timpul celui al doilea Razboi Mondial si in primi ani dupa sfarsitul acestui razboi. De mentionat este sprijinul oferit de catre Partidul Comunist Iugoslav celui albanez. Cu siguranta, fara sprijinul si interventia comunistilor iugoslavi, Albania putea sa fie atat de norocoasa incat sa fie in grupul tarilor occidentale, departe de Estul Comunist.
Putina lume, chiar in Serbia sau in Albania stie ca unu dintre cei mai respectati Sfinti din Biserica Ortodoxa Sarba este albanez: este vorba despre Sfanta Angelina, fiica lui Gjergj Arianit Komneni – conducatorul orasului Elbasan. Gjergj Arianit Komneni era si tatul lui Donika, sotia lui Skenderbeg, iar Angelina s-a casatorit cu lordul sarb Brankovic.
Se pare ca in trecut sarbii si albanezii au fost prieteni si la aceste fapte istorice s-a bazat si ziaristul albanez Sokol Balla, care nu de mult a publicat in presa din Serbia un articol intitulat: We were friends – Am fost prieteni.
In ultimii ani se observa incercari de a trezi din nou sentimente de amicitie si prietenie dintre sarbi si albanezi. Printre proiectele cele mai importante (profit sa multumesc frumos Oliviei pentru informatile oferite si inspiratia care mi-a dat ca sa scriu aceasta rubrica) sunt:
Proiectul kosovakosovo, un site-forum care, din 2005, exista pentru a aduce mai aproape comunitatile sarba si albaneza.
Site-ul sustine si are ca scop dialogul civilizat dintre reprezentanti (intelectuali si nu numai) ai celor doua comunitati. Site-ul reprezinta fructul unei colaborari intre agentiile KosovaLive din Pristina si Beta din Belgrad, coordonate de catre CDRSEE din Grecia.
Proiectul “Talk for Tomorrow”, este un proiect coordonat de cativa studenti (albanezi) din Prishtina care intreprind diverse activitati, cea mai importanta fiind “Beyond Differences” – intalniri cu studenti sarbi in vederea locuirii impreuna pe o perioada limitata si intreprinderea de activitati comune precum a ajuta impreuna persoane ce au avut de suferit de pe urma razboiului, intalniri si discutii cu politicieni etc.
De mentionat este si prima colaborare sarbo-albaneza in domeniul cinematografic si este vorba de filmul: “Honeymoon”. Scenarist este Genc Permeti, iar regizor Goran Paskaljevic.
Filmul descrie viata a doua familii, una albaneza si alta sarba care emigreaza in Europa purgurgand pasii grei ai emigrarii impartind bucuria si tristetea. Filrmari au fost facute in Voivodina, Belgrad, Tirana, Durres si Mat.
Prieteni sau dusmani?
Lasă un răspuns către RomanulDinSarbiaRO.SRB Anulează răspunsul
Despre Kosovo...in limba romana 
Felicitări pentru cea mai frumoasă rubrică de pe blog!
Mă bucur că au fost utile informaţiile date de mine şi că ai găsit şi tu altele, de care nu ştiam! Sincer, mi-au dat chiar lacrimile citind.
În altă ordine de idei: vrem şi noi să ştim cum se numea regele Serbiei pomenit în citatul de la începutul postării, din câte văd eu nu dă niciun nume.
Unde putem vedea articolul lui Sokol Balla? Eu l-am căutat pe internet în engleză şi sârbă şi n-am găsit decât referinţe, nu articolul propriu-zis. Probabil se găseşte doar în albaneză, o să mă uit.
Există pe Wikipedia un articol ft. bun intitulat „prietenia sârbo-albaneză”, dar e din păcate numai în sârbă. Când o să am puţin timp liber, o să-l traduc şi o să ţi-l trimit pe privat, poate găseşti acolo ceva cu care să completezi secţiunea aceasta a blogului (e mai bine decât să scriu eu la comentariu pt. că e mai vizibil).
Şi apropo de „””prietenia””” (chiar aşa, cu trei rânduri de ghilimele) între comuniştii albanezi şi iugoslavi… Mai dă-i încolo, comuniştii au fost cei mai singuri oameni de pe pământ! Mai ales când vine vorba de lideri… ăştia sunt o specie aparte 😀
„Prieteni sau duşmani?”
Relaţia dintre sârbi şi albanezi aş defini-o ca fiind o „dragoste cu năbădăi”, foarte specială şi în cel mai pur stil balcanic, o relaţie la fel de măreaţă şi furtunoasă, pe cât de măreţe şi neliniştite sunt sufletele acestor două popoare.
S-a întâmplat ceea ce era inevitabil să se întâmple, pentru bunul motiv că relaţiile sârbo-albaneze au fost în cea mai mare relaţii de apropiere aş îndrăzni să spun nesinceră şi nenaturală, realizată pe baza unor constrângeri venite din exterior, fie ele unirea în faţa unui duşman comun (otomanii, mai târziu fasciştii) sau propaganda (vezi propaganda lui Tito de „frăţie şi unitate” între popoarele Iugoslaviei, o idee frumoasă, dar impusă). Deci, o apropiere într-un fel impusă de context şicerută de interese. Din păcate, pe o astfel de fundaţie de nisip nu se poate construi nimic trainic, ea se prăbuşeşte la prima încercare.
Războiul ce a avut loc poate fi văzut şi ca o purificare a acestei relaţii, iar de acum încolo, relaţiile sârbo-albaneze, oricare ar fi ele (şi vor fi de toate felurile), nu vor avea încotro decât să fie sincere şi dezinteresate. (Re-)apropierea oamenilor aparţinând acestor două mari popoare (atenţie, a oamenilor, nu a popoarelor), dacă va avea loc (şi deja a început, timid, să aibă loc, pentru că noi, oamenii, mai ales aici în Balcani, suntem de natură să tânjim unii după alţii, în ciuda tuturor obstacolelor…), va fi de acum încolo, pentru prima dată, una izvorâtă din interior, şi, din acest motiv, adevărată şi stabilă.
Poate ar trebui să ne dea de gândit faptul că nici acest aprig şi încrâncenat război nu a reuşit să împiedice realizarea de căsătorii mixte sârbo-albaneze…
Apropo, în altă ordine de idei şi departe de a dori să par feministă, sunt de părere că femeile sârbe şi albaneze pot avea un cuvânt greu de spus în restabilirea acestor relaţii. Poate şi pentru simplul fapt că războiul şi politica în general sunt apanajul bărbaţilor. Femeile sârbe şi albaneze, care până de foarte curând îşi împărţeau colivă unele altora în Kosovo/a (nu este o metaforă, ci o situaţie reală), sunt faţa nevăzută a unor Balcani poate prea patriarhali, unde „bărbăţia” îşi spune cuvântul în cea mai clasică accepţiune a ei – forţa.
Citisem undeva că Behar Xharra, iniţiatorul şi coordonatorul proiectului „Talk for tomorrow”, altminteri refugiat din Kosovo (Djakovica/Gjakova), a declarat că i-a venit ideea de a porni acest proiect după ce, ajuns în America la studii, a cunoscut acolo o… sârboiacă. 🙂
„Nu am prieteni sârbi, deşi avem o graniţă în comun şi deşi bunicii noştri au trăit împreună şi au împărţit o viaţă destul de prosperă în era sovietică. Însă, în timp ce studiam în Statele Unite, am cunoscut o femeie din Serbia şi am descoperit că ne este uşor să vorbim despre interesele noastre comune. Sunt de părere că, dacă a mers pentru noi, o să meargă şi pentru Kosovo”.
Deci care sunt concluziile:Sarbii shi albanezii,k cetatzeni civili shi k mase de oameni sunt defapt prieteni?
Nu stiu ce sa zic, dar tind sa cred ca da! Indiferent de ce se intample, albanezii si sarbii au trait si o sa traisca mult timp ca vecini.
Concluzia este ca sarbii si albanezii, ca cetateni civili si mase de oameni, nu ca sunt de fapt prieteni, ci ca POT fi prieteni, ca o buna intelegere intre reprezentanti ai acestor doua frumoase popoare nu este nici interzisa, nici imposibila, nici rusinoasa.
Dar am intzeles k ai multe cunostiintze in Kosovo.Cum se intzeleg shi cum se intzelegeau in timpul Razboiului sarbii cu albanezii?Vorbesc de civil cu civil,nu militar cu militar sau civil cu militar.
Nu se prea intelegeau si inca exista o ura mare intre ei, dar sunt si oameni care vad peste asta (uita-te la ce am postat mai sus, despre proiectele comune intre sarbi si albanezi).
In timpul razboiului, a existat in cadrul ambelor etnii o „majoritate” care dorea si „ajuta” la desfasurarea razboiului si o „minoritate” care in consta in acei sarbi si albanezi care aveau prieteni in cadrul celeilalte etnii si care fie au avut curajul sa se ajute (au oferit adapost prietenilor sarbi/albanezi hartuiti de radicalii sarbi/albanezi), fie au pastrat legatura la distanta (telefonic sau prin internet – in special pe site-ul B92 -, fiind periculos sa se intalneasca „pe viu”). Ce sa mai spunem de famiile mixte, care au existat si ele – o sursa din Glogovac mi-a relatat ca existau 2 astfel de familii in aceasta localitate.
Se stie cel putin ca UCK-ul a „eliminat” un numar care se ridica oficial la cateva sute de etnici albanezi care au fost descoperiti ca pastrau legaturi cu persoane de etnie sarba. Acesti albanezi au fost acuzati de „colaborationism cu statul sarb”, chiar si in cazul in care se faceau vinovati de faptul ca doar mersesera la o cafea la vecinul sarb, si, in cel mai fericit caz, au fost inchisi in casa impreuna cu familia si infometati.
In ceea ce priveste tabara sarba, se pare ca aici femeile sarbe au fost cele care au ajutat (am citit un studiu conform caruia numarul de sarboaice angajate in ajutorul umanitar din Kosovo a fost mai mare decat cel al albanezelor, care cu greu puteau face acelasi lucru din cauza mentalitatii care cerea ca „intai sa fii albaneza si apoi femeie”).
Sunt multe cazuri despre care stiu, insa ideea pe scurt este ca da, au existat si exista persoane care, aflate in mijlocul unui razboi etnic, au comis „pacatul” de a nu tine cont de etnia lor ci de calitatea de om; sunt multe, au fost si mai multe, dar „tacerea e de aur”.
Olivia, sunt deacord cu tot ce ai scris si iti multumesc pentru informatia adusa.
Olivia, ai auzit de acuzatiile aduse albanezilor pentru trafic de organe in timpul razboiului din Kosovo?
Nu, nu am avut tangenta cu acest subiect pana acum. Dar, din proprie experienta, pot relata un incident care se poate apropia de acest subiect:
vara aceasta cautam un loc de munca pe ejobs.ro (site romanesc de oferte de munca) si am dat la un moment dat peste un anunt al unei agentii de tursim care cauta, mi se pare pentru postul de receptioner sau ceva de genul, nu mai stiu exact, persoane de sex feminin, cunoscatoare a limbilor albaneza si sarba, eventual engleza. Mi s-a parut un pic bizar ca, in inima Bucurestiului, se cauta vorbitoare (nu vorbitori) de sarba si albaneza (neaparat aste 2 limbi, engleza era optionala) si nu pentru traduceri sau call-center, ci pentru… turism. Mi-am zis ca na, ori vor romanii sa faca turism in Kosovo, ori e vorba de anumiti „intermediari”… de care, din fericire, am scapat acum 1 an refuzand un interviu pentru un job de traducator pe rusa, eu fiind deja angajata, recomandand-o din pacate pe o colega pe care am bagat-o astfel, neintentionat, intr-o incurcatura despre care si acum ii e frica sa imi spuna, motivand ca „peretii au urechi”…
As vrea sa precizez un lucru de care sarbii se folosesc in mod superb: albanezii si sarbii au fost participanti al acestui razboi, dar nu exista semn de egalitate intre majoritatea lor si faptele comise. Albanezii nu au trimis o armata in Serbia si ei nu au atacat casele sarbilor. UCK a atacat politia sarba care statea si se uita cum Arkan & Co omoreau si violeau, iar armata sarba a atacat, ars case si expulzat albanezii din casele lor. Tinta principala au fost rudele si familile celor care participau la UCK. Armata Sarba si fortele paramilitare au omorat 56 de oameni din neamul lui Adem Jashari in Drenica. Singura persoana care a scapat in viata din acest neam a fost o fata de doar 8 ani, care a resuit sa se ascunde in timp ce sarbii omoreau barbatii si violeau femeile. Albanezii s-au razbunat pe persoane fizice sarbe care in timpul expluzarii albanezilor au fost foarte activi abia dupa retragerea armatei sarbe din Kosovo. Concluzia, la prietenie putem face comparatie intre sarbi si albanezi, la crime, nu!
Propaganda sarba consta in faptul ca prin orice mijloc, ei (sarbii) incearca sa puna un semn de egalitate intre faptele lor cu cele ale croatilor, bosniecilor si albaenzilor, dar nu trebuie sa uitam ca singurii agresori in acel razboi au fost sarbii, iar victimele au fost slovenii, croatii, bosniecii si albanezii! Nu exista comparatie intre agresor si agresat.
Din pacate dupa razboiul din Kosovo toata lumea aude si citeste despre crimele albanezilor, uitand de fapt care au fost adevaratii criminali. In curand o sa deschid o rubrica speciala despre atrocitatiile acestui razboi, dar nu numai.
De acord cu tine, dar:
„Albanezii s-au razbunat pe persoane fizice sarbe care in timpul expluzarii albanezilor au fost foarte activi abia dupa retragerea armatei sarbe din Kosovo.”
Din pacate, am cunoscut de aproape o persoana care a trecut prin fix opusul a ceea ce afirmi tu, si nu numai atat, dar a trebuit, la randul meu, sa trec timp de 1 an printr-o relatie tragica si traumatica, din care ma si mir ca am scapat cu viata, suportand consecintele psihice al unei astfel de „aventuri in Kosovo”. Pe scurt, persoanele de la a caror disparitie a inceput totul nu erau active in niciun fel (o profesoara de lb. sarba cu fata ei de 16 ani si baiatul de 18 ani), si nici macar nu domiciliau in viata de zi cu zi in Kosovo, ci in Belgrad, dar au facut prostia ca, pe timp de razboi, sa mearga si ei la tara in… Glogovac, unde cel mai probabil i-au rapit extraterestrii, ca si acum, dupa 8 ani, sunt dati disparuti.
Nu te contrazic ca albanezii din Kosovo, in marea lor majoritate, nu s-or fi razbunat pe acei civili sarbi care au fost activi in sensul indicat de tine. Eu aduc doar dovada ca, dintre toti acestia, acei 7-8 adolescenti vorbitori de albaneza care au rasarit in casa din Glogovac au nimerit, din exces de zel, „pe langa”.
Nu exclud cazuri! UCK nu a avut numai oameni destepti si pregatiti..f. multi erau ignoranti si plin de ura pentru sarbi. Dar, nu accept stereotipul creat de catre sarbi, ca albanezii mergeau in casele sarbilor si ii atacau…Cea ce vreau eu sa zic este ca da sunt cazuri cand si albanezii au actionat cu metode „sarbesti”, au omorat si atacat, dar nu se poate face comparatie cu cea au facut sarbii la albanezi, nici ca numar sau procentaj si nici ca cruzime.
Si, ca sa nu zica lumea ca sunt partinitoare, la capitolul „exces de zel” mai amintim replica sarba la incendierea bisericilor ortodoxe din Kosovo: baietii veseli vorbitori de sarba s-au dus frumusel si au incendiat nici mai mult, nici mai putin decat moscheea din Belgrad (probabil nu le ajungeau banii de buzunar de la parinti pentru drumul pana in Kosovo), ceea ce l-a facut pana si pe patriarhul Serbiei sa-si puna mainile in cap, sa-si faca o cruce cat el de mare si sa lanseze niste apeluri ramase fara efect in conditiile in care nici politia sarba nu prea s-a dat de ceasul mortii incercand sa influenteze derularea evenimentului.
A, nu, aici sunt de acord cu tine; eu nu accept stereotipuri de niciun fel, nici bune, nici proaste. Pana la urma si din pacate, nimeni nu poate sti adevarul suprem, pentru ca nimeni nu a studiat absolut fiecare caz in parte, pe de o parte, iar, pe de alta parte, aproximarile sunt periculoase.
De care patriarh vorbesti? De cel care chema lumea la razboi sfant?
Sa stii ca albanezii nu se mandresc cu bisericile arse sau cu actele de vandalism facute de cativa ignoranti (avem si noi gunoiul nostru). Pentru sarbi si in propoganda lor aceste fapte sunt reprezentante pentru albanezi, dar trebuie sa stii ca nu este asa. Atacul la aceste biserici nu a fot un atac la ortodoxism sau la religie, ci un atac la sarbi si la locurile unde in timpul razboiului Arkan s& Co petreceau. Lumea trebuie sa stie ca albanezii nu a avut nimic cu religia sarbilor (nu poti zice contrariul) si nu au nimic cu crestinismul si dovada clara este Albania, o tara cu o armonie perfecta religioasa unde msuslmanii convietuiesc in pace cu crestinii.
Cat despre arderea moscheeii din belgrad, nu as vrea sa vorbesc multe, insa am informatii foarte clare ca nu este doar un caz si absolut deloc izolat. Dar aici as vrea sa vorbim doar de Kosovo.
Sunt absolut convinsa de ceea ce zici referitor la perceperea religiei si imi explic cu usurinta care de ce a reactionat: definirea etnica la albanezi si iugoslavi functioneaza fix invers, adica: la albanezi nu conteaza ce religie ai (musulman, ortodox, catolic) – atata timp cat vorbesti albaneza, esti albanez. La iugoslavi, nu conteaza ca vorbesti aceeasi limba, daca esti catolic – esti croat, daca esti ortodox – esti sarb, daca esti musulman – esti bosniac. Pornind de la aceste date, intelegem ca: „pentru sarbi si in propoganda lor aceste fapte sunt reprezentative pentru albanezi” deoarece sarbii se definesc ca popor tocmai prin apartenenta religioasa („daca nu esti ortodox, nu esti sarb”, si la propriu, si la figurat) si de aceea au luat cazurile de distrugere a bisericilor ca un afront nemaipomenit, lucru la care albanezii nu s-au asteptat deoarece pentru ei religia nu e asa mare chestie ca la astialalti; e, in fond, o chestie de mentalitate.
„Lumea trebuie sa stie ca albanezii nu a avut nimic cu religia sarbilor” – asta stim, si cine zice ca in general razboialele din Iugoslavia au fost razboaie religioase e cam pe langa subiect, religia nu a fost o cauza a razboiului, ci o arma de lupta si de propaganda.
„insa am informatii foarte clare ca este doar un caz si absolut deloc izolat” – si sa mai zica cineva ca nu s-a mers la sigur 😀
Uite sincer nu mai stiu despre care fata bisericeasca era vorba, nu stiu daca patriarhul Serbiei sau un slujbas mai mic al mirabolantei Biserici Ortodoxe, care nu inceteaza sa ma minuneze si distreze indiferent de tara… 🙂
de mirare ale mirabolantei Biserici ortodoxe, indiferent de tara_
Pentru a mai indulci un pic acest topic care ar trebui sa vorbeasca nu despre ceea ce a fost urat, ci despre ceea ce a fost frumos – chiar daca, intr-o anumita masura, artificial – imi ingadui sa postez aici o poezie a lui Adem Gajtani, poet iugoslav de nationalitate albaneza, despre eroii nationali ai Iugoslaviei, Boro (Boris) Vukmirovici si Ramiz Sadiku, sarb si albanez din Kosovo, chiar daca produs al propagandei, partizani comunisti, impuscati impreuna (imbratisati, spune legenda) de catre fortele fasciste. Ei au ramas, sau, mai bine zis, au fost uitati ca simbol al prieteniei dintre sarbii si albanezii din Kosovo, ordinul iugoslav „Prietenia intre popoare” purtand chipurile lor. Poezia mi-a placut mult:
„Suntem un singur cer
două frunze ale aceluiaşi peţiol
două pârâuri din acelaşi râu
din Bistriţa cea curată
două trupuri din acelaşi sânge
sângele curat al lui Dukagjin
degete ale aceleiaşi mâini
suntem o singură rândunică
eu – aripa dreaptă a ei
tu – a ei aripă stângă
ochii mei genele tale
încheieturile tale fruntea mea
povestesc despre drumuri spre viitor
povestesc despre drumuri spre libertate
ne-au împuşcat
de-acelaşi glonţ căzut-am –
căci ce sunt eu fără tine
ce este o aripă
fără cealaltă aripă.”
(Adem Gajtani, „Boro şi Ramiz”)
Si-o poza: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Boro_i_Ramiz.jpg
Scuze Olivia ca raspund asa tarziu: Regele Serbiei pe care eu l-am citat la inceputul acestui articol se numea Petar (Peter of Serbia am gasit in engleza).
http://www.balkaninsight.com/en/main/blogs/18242/
1. Merci shume pt. Petar 🙂
2. Cea mai frumoasa parte din marturia d-nei Jana Bacevici: „Oh, and another thing – of course I was reluctant to speak Serbian openly at first. But whenever someone overheard me speaking it in a café or restaurant, the only reaction was pleasant surprise and genuine joy.
Most Albanians in those situations will squeeze out as many words of Serbian they know (be it a lot or just a little), smile, ask how are things in Belgrade, or even play some music commonly considered as “naša” (covering a wide array from Serbian turbo-folk over Bosnian sevdalinke to Croatian soft pop, but that’s an altogether different story).”
Cum se zice, „tot raul spre bine” 🙂
3. Din categoria „Dusmani sau… soti”: jurnalistul Michael. J. Totten povesteste pe blogul sau referitor la calatoria sa prin Serbia & Kosovo in 2008: „I later met an Albanian woman in Kosovo who frequently travels to Belgrade to visit friends. “I go there all the time,” she said. “I have friends there. I’m not paranoid about it. We go out and have a good time. But in the back of my mind I remember they are Serbs. One night I met a Chetnik guy. He couldn’t believe it when I said I was from Prishtina. He said „Oh, I killed you during the war”. I yelled at him. I screamed at him. I got so mad and felt my eagle coming out. But at the end he wanted to marry me.”
Romania ruda cu Albania, Kosovo=Cadrilater, Basescu=Prostie diplomatica
By Adrian VASILE
Chiar daca subiectul Kosovo e relativ inchis, vreau sa imi exprim si eu opinia, ca simplu cetatean. Lipsa de profunzime a politicienilor romani cretinizeaza natia! Imi permit umil sa scriu cateva pareri pe PFA, am mai spus toate cele de mai jos si cu alte ocazii! Spatiul care margineste Kosova (Albania, Serbia, Bulgaria, Macedonia (Skopia, sa nu se supere prietenii mei greci) si Grecia este un spatiu seismic politic pornind de la etnie, religie, ca si punct strategic! Otomanii au fost primii care au realizat importanta acestei zone si printr-un lider vasal albanez au facut jocurile in zona 300 de ani, numele lui este Iskender Beg (pentru Basescu e un nene care vinde bine un cognac local albanez)!
Acest Iskender Beg este cosmarul sarbilor extremisti, nationalismul extremist sarb se hraneste cu ura de etnie si credinta antialbaneza!
Sarbii nu sunt ingeri (vezi epurarile etnice ale lui Tito si Milosevici)! Iugoslavia a fost un proiect rusesc imperialist (reunirea slavilor sudici, yugo=sud in slavona veche)!
Kosova este teritoriu albanez cu drept istoric de neclintit! Vechii iliri (albanezii), rude cu noi , au acceptat suveranitatea otomana ca o alternativa in fata frustrarii grecilor si urii de rasa si natie a slavilor vecini!
Albanezii sunt un popor fascinant din toate punctele de vedere! Per ansamblu intradevar sunt 67% musulmani sunniti iar restul crestini de toate confesiunile si mai nou sunt si neoprotestanti !
Cui i-a placut geografia poate analiza usor situatia! este similara cu cea a Basarabiei si a judetelor din Cadrilater (Silistra, Turtucaia si Durostor! Diferenta este ca albanezii sunt un popor razboinic luptator si demn (nu degeaba otomanii alegeau beylerbey-ii corpului militar al yenicerilor, mai ales albanezi kosovari) In sangele albanezilor nu exista decat ilirii si cateva “hematii” de la turci,greci si slavi! Limba e nealterata si cu putine influente turcice! Pana si grecii au primit influenta in limba lor de la albanezi mai ales in nord-vestul Greciei! Sa revenim la cifre, Kosova are structura populatiei astfel: 87% albanezi din care peste 80% musulmani; 9% sarbi; 4% macedoneni si muntenegreni (slavi)! cei 9% sarbi sunt compactizati in nord estul provinciei in jurul orasului industrializat de Tito excesiv, Mitrovica! Linia de demarcatie este evidenta! Prin urmare nu se poate discuta in termeni similari si comparativ Kosova/Secuime!
Exista in Romania agitatori care doresc sa creeze artificial o situatie de criza, China sprijina o federatie europeana (interes economic-piata de desfacere, e de 2 ori mai mare decat SUA ca populatie) si chiar o uniune panaraba (spatiu financiar tampon)!
Ce rol are Kosova ? Unul mareee!
Butoiul cu pulbere este in Yugoslavia dintotdeauna, insa fitilul e in Kosova
Albanezii acum isi cauta a doua mantuire divina in UE, se pare ca sunt dezamagiti! motiv pentru care in Albania si astazi veti vedea daca o sa calatoriti acolo steguri ale Republicii Turcia!
Ca o curiozitate! Albanezii ca neam, jumatate din populatie traiesc in interiorul statului albanez iar cealalta jumatate in Kosova, Macedonia, Grecia Turcia, Muntenegru si Diaspora!
Albanezii de fapt sunt un pic mai fericiti decat kurzii au totusi integritate statala! deci parerea mea este ca nimeni nu are dreptul sa se joace cu demnitatea unui neam!
Cei care s-au jucat s-au fript: imperiul tarist, URSS, Tito, Germania Nazista, Asa ca toti romanii ar trebui sa sustina Kosova! suntem in aceasi situatie cu Basarabia. Solutia: kosovarii vor ceda teritoriu adiacent orasului Mitrovica iar romanii daca vor Basarabia sa-si ia gandul de la Transnistria! O conciliere istorica intre sarbi si albanezi ar putea lua modelul romano-bulgar ce s-a produs in Cadrilater prin translatia pasnica a populatiilor (transferul populatiei minoritare in teritoriile monoetnice, trasarea unei linii de demarcatie definitiva).
Pentru solutionarea acestei probleme este nevoie de inteligenta, diplomatie, corectitudine si reparatie istorica.
Daca toate informatiile oferite de d-nul Adrian Vasile sunt la fel de exacte ca mentiunea sa lingvistica, intelegem…
Nu am devenit mare specialist in domeniu, dar nu sunt straina nici de gramatica comparata a limbilor slave si nici de slava veche per se, asa ca imi permit urmatoarele remarci: numele de „Iugoslavia” nu vine de la „yugo”, ci de la „iug”, un cuvant ce desemneaza notiunea de „sud”, cuvant care este panslavic, adica general slav, adica ce se regaseste in absolut toate limbile slave moderne si nu numai in slava veche, a nu se confunda cu „slavona veche”, termen care nu exista. Slavona este acea limba dezvoltata din slava veche si adaptata in bisericile fiecarui popor ortodox (de ex. slavona romaneasca, termen care ne-a mai trecut pe la urechi, folosita in ritul ortodox romanesc ca limba de cult, era acea slava veche romanizata; inafara de aceasta, au mai existat slavona bulgareasca, ruseasca si sarbeasca).
Scuze de off-topic, dar de, defect profesional… 🙂
Interesanta paralela cu Cadrilaterul. Schimbul de populatie este o idee interesanta, proasta, dar mai rasarita totusi decat exterminarea reciproca. Acum cateva generatii, o familie de romani a fost somata sa isi adune toate bunurile intr-o caruta intr-o ora si via Romania. Au reusit sa-si ia cu ei una dintre fete, cealalta ramanand in Bulgaria. Si asa am ajuns eu sa ma nasc pe pamant romanesc si sa ma mir de ce mama o tot da cu rudele din Bulgaria. 🙂
Si apoi, iarasi nu ar merge totusi, pentru bunul motiv ca sarbii mor dupa Kosovo ala care are asa o mare insemnatate pentru ei din toate pozitiile, a se compara cu Dobrogea, obtinuta de catre romani… la schimb, dupa grele lupte pentru… independenta 😀 (Ce naiba, nu exista nici macar bancuri cu dobrogeni 😦 )
Ca albanezii sunt un popor popor fascinant – asta DA, si de aceea ne si aflam aici si scriem 🙂
„Butoiul cu pulbere este in Yugoslavia dintotdeauna, insa fitilul e in Kosova” – mare adevar, de altfel se si zice „Totul a inceput si o sa se termine in Kosovo”…
Exista un banc prin Kosovo si Albania: Sarbii are face orice pentru Kosovo in afara sa traiasca acolo! Te asigur Olivia, ca nu toti sarbii mor dupa Kosovo.
esti un prost, romanii adevarati nu ar gandi niciodata asa, nu intelegi ca kosovo e sarbia ca si cum Rep. Moldova e romania (inclus tot, transnistria, basarabia, basarabia de sud, chiar si crimea!) Desteapta-te Roman prost!
romanule, te voi face ban, daca mai vorbesti nerespectuos…Esti tare ofticos!
E, ziceam si eu metaforic vorbind, gandindu-ma la mitologia si mentalitatea sarbe standard. Nici eu nu mor dupa… Banat 😛
Noi suntem prieteni !
Muzica armaneasca din Albania si Kosovo ;
Medvedev strânge relaţiile cu Serbia
• Preşedintele Rusiei se află într-o vizită în Serbia.
• Moscova oferă Belgradului un ajutor de un miliard de euro.
• Sârbii vor pune la dispoziţia soldaţilor ruşi aeroportul de la Nis.
Preşedintele rus, Dmitri Medvedev se află într-o vizită la Belgrad. Deplasarea lui în Serbia confirmă apropierea strategică dintre Rusia şi statul balcanic.
Prezenţa preşedintelui rus la Belgrad coincide, deloc întâmplător, cu aniversarea eliberării capitalei sârbe de către Armata Roşie, pe 20 octombrie 1944. Ea nu are însă numai o importanţă simbolică, întrucât vor fi semnate numeroase acorduri în mai multe domenii.
Printre altele, va fi încheiat un pact de luptă împotriva crimei organizate şi va fi parafat un acord prin care sârbii le vor pune la dispoziţie ruşilor aeroportul de la Nis, care va putea fi folosit de militarii ruşi aflaţi în misiuni speciale.
Trebuie spus că Dmitri Medvedev nu vine la Belgrad cu mâinile goale. El îi aduce Serbiei un ajutor financiar de un miliard de euro, aproape la fel de mult ca împrumutul acordat de Fondul Monetar Internaţional. Banii vor fi folosiţi pentru a reduce o parte din deficitul bugetar al ţării şi pentru relansarea unor mari şantiere de infrastructură, cum ar fi construcţia metroului de la Belgrad.
O altă problemă în discuţie este Kosovo. Se ştie că Rusia e de partea Serbiei şi nu recunoaşte independenţa provinciei separatiste albanofone.
În ciuda programului său de lucru deosebit de încărcat, preşedintele Dmitri Medvedev a ţinut neapărat să intre în contact cu înaltele autorităţi bisericeşti sârbe. El va fi primit de Sinodul Bisericii Ortodoxe.
Strângerea relaţiilor între Rusia şi Serbia face de fapt parte din strategia preşedintelui sârb Boris Tadici, care şi-a fixat ca priorităţi diplomatice, pe lângă parteneriatul strategic cu Moscova, integrarea euro-atlantică. Aceasta din urmă este chiar preocuparea principală a actualei puteri de la Belgrad.
Sursa:RADIO FRANCE INTERNATIONAL
Novai Reghion: Secretarul Consiliului pentru Aparare si Securitate Nationala a Ucrainei, la Chisinau, pentru a examina «posibilitatea unirii» R.Moldova cu Romania
Secretarul Consiliului pentru Aparare si Securitate Nationala a Ucrainei, Raisa Bogatariova, se afla marti si miercuri intr-o vizita in Republica Moldova, iar unii deputati din Rada Suprema sustin ca vizita acesteia este legata de examinarea posibilitatii unirii Republicii Moldova cu Romania in cadrul unui stat comun, relateaza din Kiev agentia rusa de presa Novai Reghion, citata de Agerpres. In acelasi timp, o publicatie locala, Eho, scoate in evidenta diferentele de opinie intre Kiev si Bucuresti, in ceea ce priveste identitatea romanofonilor din regiunea Odesa, depre care autoritatile ucrainene spun ca apartin «etniei moldovenilor», nerecunoscuta de Romania.»Am vazut ca ne putem confrunta cu posibile socuri absolut serioase pe tronsonul transnistrean al granitei moldo-ucrainene.
Se mai stie ca serviciile secrete romane duc negocieri neoficiale cu anumite servicii secrete din Transnistria pentru ca unirea Republicii Moldova cu Romania, despre care se vorbeste la modul serios in Romania si care este evocata de unii reprezentanti ai noii coalitii de guvernare de la Chisinau, sa se produca in fapt prin separarea Transnistriei», a declarat, pentru Novai Reghion, deputatul Taras Cernovol, din Comisia pentru Relatii Internationale a Radei Supreme.Ucraina face parte din formatul de negocieri «cinci plus doi» in problema rezolvarii diferendului transnistrean. «Din pacate, la Kiev a fost dat uitarii diferendul transnistrean», sustine deputatul ucrainean, adaugand ca, in sfarsit, cineva dintre responsabilii ucraineni s-a gandit sa mearga la Chisinau si Tiraspol pentru a vedea ce se intampla la fata locului.
«Relatiile dintre Ucraina si Republica Moldova dupa schimbarea conducerii politice de la Chisinau devin din ce in ce mai actuale, intrucat granita intre Ucraina si Moldova este unul din acele puncte fierbinti care se afla cel mai aproape de teritoriul nostru», a afirmat si deputatul Andrei Parubii, membru in Comisia Radei Supreme pentru afaceri internationale, subliniind ca, pentru Ucraina, este important sa aiba vecini previzibili.Ucraina insista asupra «etniei moldovenilor» din sudul Basarabiei, aflat in componenta regiunii OdesaSefa Directiei pentru nationalitati si religii din cadrul Consiliului regional Odesa, Iaroslava Reznik, a anuntat, in cadrul sedintei de marti, reluarea monitorizarii romano-ucrainene privind respectarea drepturilor minoritatilor nationale pe teritoriul regiunii Odesa, relateaza portalul local Eho. Ministerul ucrainean de Externe a solicitat autoritatilor din Odesa sa stabileasca data reluarii procesului de monitorizare, a indicat aceasta.Potrivit portalului citat, monitorizarea a fost suspendata din cauza diferentelor de opinie dintre Ucraina si Romania in ceea ce priveste situatia minoritatilor.»Romania refuza sa recunoasca entitatea moldovenilor care traiesc in Ucraina, considerand-o drept entitate romana, in timp ce Ucraina insista asupra identitatii etniei moldovenilor», a subliniat reprezentanta administratiei din Odesa.
ZIUA Online
3.11.2009
Amintiri sarbe si albaneze din si despre Kosovo:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/6463761.stm
O frumoasa si emotionanta poveste…
Dă clic pentru a accesa Essay_Emre_Kizilkaya.pdf
Radovan Karadzic, de la Sarajevo la Haga
Radovan KaradzicConducătorul sârbilor bosniaci din perioada războiului din fosta Iugoslavie (1991-1995), Radovan Karadzic trebuie să răspundă pentru faptele sale în faţa justiţiei internaţionale. Să revedem viaţa acestui bărbat acuzat de crime împotriva umanităţii.
Având 11 capete de acuzare, printre care şi cel de crime împotriva umanităţii, Radovan Karadzic, născut în 1945 în Muntenegru, a fost mâna forte a regimului sârb în perioada războiului din ex-Iugoslavia între anii 1992 şi 1995. El este considerat ca unul dintre principalii responsabili pentru atrocităţile comise în perioada acestui conflict.
19 iunie 1945 – Se naşte Radovan Karadzic la Petnjica, în Muntenegru. Tatăl său, membru al armatei iugoslave şi opozant al regimului comunist, îşi petrece o mare parte din viaţă în închisoare.
1960 – Radovan Karadzic se mută la Sarajevo unde urmează studiile de psihiatrie ale şcolii de medicină şi se consacră în acelaşi timp poeziei. Îl cunoaşte pe scriitorul naţionalist Dobrica Cosic, cel care îl va convinge mai târziu să se lanseze în politică.
1967 – Publică primul său volum de poezie.
1989 – După o scurtă trecere pe la partidul ecologiştilor, Radovan Karadzic fondează Partidul democrat sârb (SDS) care va deveni instrumentul ascensiunii sale la putere. Formaţiunea sa politică are ca ambiţie federalizarea şi apărarea intereselor comunităţii sârbe din Bosnia şi Croaţia.
Octombrie 1991 – Radovan Karadzic proclamă crearea ‘’Adunării generale a provinciilor autonome sârbe’’ în Bosnia.
28 februarie 1992 – Sub impulsul lui Radovan Karadzic, Adunarea generală autonomă sârbă realizează o Constituţie pentru Republica sârbă a Bosniei-Herţegovinei.
Mai 1992 – Radovan Karadzic devine preşedintele autoproclamatei Republici Sârbe, în timp ce Iugoslavia comunistă îşi dă ultima suflare. Liderul sârb preia şi comandamentul armatei Sârbe din Bosnia.
Aprilie 1992 – Noiembrie 1995 – Vreme de 44 de luni, forţele sârbe asediază Sarajevo, capitala bosniacă.
Iulie 1995 – în jur de 8 000 de musulmani din regiunea Srebrenica, în Bosnia-Herţegovina, sunt ucişi de soldaţii generalului Ratko Mladic, mâna dreaptă a lui Radovan Karadzic.
1995 – Sfârşitul războiului din ex-Iugoslavia. Începutul exilului lui Radovan Karadzic. Liderul sârb va reuşi să scape timp de 13 ani justiţiei internaţionale.
21 iulie 2008 – Radovan Karadzic esta arestat la Belgrad. Pe perioada anilor de exil, fostul lider sârb îşi exercită profesia de doctor sub numele de Drăgan Dabic.
31 iulie 2008 – Radovan Karadzic apare pentru prima dată în faţa Tribunalului penal internaţional pentru ex-Iugoslavia (TPIY), unde este judecat, printre alte capete de acuzare, pentru genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război comise între octombrie 1991 şi noiembrie 1995.
26 octombrie 2009 – Începe procesul lui Radovan Karadzic. Încercând să obţină mai mult timp pentru a-şi pregăti apărarea, ex-liderul sârb refuză să se prezinte la prima audiere. El riscă închisoarea pe viaţă.
În cinci zile, aproape 8 000 de musulmani sunt masacraţi la Srebrenica
Masacrul de la Srebrenica din iulie 1995 a fost cea mai mare crimă în masă care a avut loc în Europa de la al doilea război mondial. Fostul şef politic al sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzic, este acuzat în faţa TPIY ca fiind instigatorul acestei crime.
Radovan Karadzic nu s-a prezentat la deschiderea procesului de la Haga, dar amintirea masacrului din Srebrenica este omniprezent.
„Populaţia din Srebrenica este în cimitire, nu mai sunt locuitori în oraş, este un oraş mort „, afirmă la FRANCE 24 Fazila Efendic, o supravieţuitoare a masacrului. Cu toate acestea, în 1993, în plin război, Srebrenica este înscrisă de către Consiliul de securitate al ONU pe lista „zonelor sigure”, aflată sub controlul forţelor NATO. Şase sute de soldaţi olandezi ar fi trebuit să asigure securitatea populaţiei în acest oraş cu o populaţie majoritar musulmană. Un contingent care se va arăta incapabil să oprească operaţiunile de „epurare etnică” a sârbilor din Bosnia.
În martie 1995, Radovan Karadzic, pe atunci preşedintele autoproclamatei Republici a sârbilor din Bosnia, va ordona, într-un document cunocut sub numele de „directiva 7” asedierea enclavei pentru a „crea o situaţie de insecuritate totală care să nu lase nicio şansă de supravieţuire locuitorilor din Srebrenica”.
Masacru programat
Această directivă va fi pusă în practică în iulie 1995 de mâna dreaptă a lui Karadzic, generalul Radko Mladic. Asaltul final începe în 6 iulie 1995, într-un oraş cu zeci de mii de oameni, oraş care din luna mai este rupt de restul lumii. În câteva zile, Mladic şi ai săi cuceresc oraşul. Nicio persoană din cele aflate acolo nu pare să aibă dubii în ceea ce priveşte scopul acestei operaţiuni. Reprezentanţii asociaţiilor umanitare trimit telegrame disperate pentru a avertiza lumea de un masacru programat. Combatanţii bosniaci din Srebrenica predaseră armele forţelor NATO şi erau lipsiţi de apărare.
Asaltul începe pe 12 iulie. În 30 de ore, forţele sârbe din Bosnia izolează 23.000 de femei şi copii mai mici de 12 ani pe care îi deportează. Conform declaraţiilor martorilor, primele masacre au loc pe 13 iulie într-un depozit din satul vecin, Kravica.
Numai 3 000 de corpuri identificate
În cinci zile, aproape 8.000 de civili musulmani au fost ucişi fără să existe vreo reacţie de la comunitatea internaţională. Forţele olandeze au cerut susţinere aeriană de la NATO, care se va materializa prin două aeronave, mult prea puţin pentru a putea opri operaţiunea sârbilor din Bosnia.
De la finalul războiului şi până în prezent, doar 3.000 de corpuri au fost identificate. Comisia internaţională pentru persoane dispărute cheltuie în ex-Iugoslavia 3 milioane de euro pe an pentru descoperirea rămăşiţelor şi pentru a identifica victimele. Dacă Radovan Karadzic trebuie să răspundă privind responsabilitatea politică pe care a avut-o în această dramă, omul de pe teren, Radko Mladic, care a supervizat masacrul, este în continuare de negăsit.
Karadzic boicotează procesul
Procesul pentru genocid al fostului şef politic a fost reluat la sfărşitul lunii octombrie în absenţa acuzatului care a decis să boicoteze audierile Tribunalului penal internaţional.
Radovan Karadzic respinge cele 11 capete de acuzare. Procurorul Alan Tieger a evocat în cadrul procesului maniera în care „Comandantul suprem” a orchestrat campania de curăţare etnică care viza eliminarea musulmanilor din Bosnia.
„Acest dosar, domnilor juraţi, îl priveşte pe acest Comandant suprem, un om care a exploatat forţele naţionaliste, a folosit ura şi războiul pentru a-şi pune în aplicare concepţiile sale privind o Bosnie divizată etnic” a declarat Tieger în faţa TPIY.
Karadzic nu a fost prezent la audieri. A refuzat să apară argumentând că are nevoie de mai mult timp pentru a-şi pregăti apărarea pe care o va face chiar el.
Judecătorul O-Gon Kwon a formulat un nou avertisment către Karadzic, somându-l să se prezinte : „în cazul în care acuzatul va persista în refuzul de a se prezenta la proces (…) acesta se va derula în absenţa sa cu avocaţi ce vor fi desemnaţi „, a spus judecătorul sud-coreean, copletând că tribunalul va lua o decizie până la finalul prezentării dosarului.
Tribunalul penal internaţional pentru fosta Iugoslavie trebuie să se pronunţe în ceea ce priveşte forma pe care va trebui să o ia procesul, în condiţiile în care Radovan Karadzic îl boicotează de la începerea sa, 27 octombrie.
„Voi fi […] încântat să particip la această audienţă privind procedura de marţi 3 noiembrie”, avea să declare acesta într-o scrisoare adresată judecătorului sud-coreean O-Gon Kwon, vicepreşedintele TPIY.
Procesul va fi reluat în martie 2010
Până la urmă, Radovan Karadzic a obţinut cele câteva luni suplimentare pe care le cerea pentru pregătirea apărării.
Tribunalul Penal Internaţional a ordonat însă să fie desemnat un avocat care să-l apere pe fostul lider politic al sârbilor bosniaci. Avocatul în cauză i se impune de fapt lui Karadjici. Judecătorii de la Haga au considerat că interesele acuzatului vor fi mai bine apărate de un avocat desemnat din oficiu – deşi Karadjici a anunţat că preferă să se apere singur. Drept pe care îl are în continuare – avocatul nu va intra în joc decât dacă acuzatul va refuza să fie prezent la audieri.
Amânarea procesului se explică prin faptul că avocatul desemnat din oficiu va avea şi el nevoie de timp pentru a studia voluminosul dosar.
Radovan Karadzic, a facut apel la această decizie, afirmănd ca dorește să își numească singur avocatul și refuza orice avocat îi va fi impus din oficiu. Rămâne aşadar să aşteptăm data de 1 martie pentru a vedea dacă fermitatea judecătorilor va fi reuşit.
Radovan Karadzic riscă închisoarea pe viaţă dacă va fi declarat vinovat de genocid, în mod special de masacrul de Srebrenica. Acuzatorii îl fac deasemenea responsabil de bombardamentele şi tirurile de arme din Sarajevo, care au cauzat moartea a 10.000 de civili.
http://www.rfi.ro
Macedonia: Acord cu Kosovo in privinta delimitarii frontierei lor bilaterale
„Macedonia şi Kosovo au decis să stabilească relaţii diplomatice complete, în urma unui acord de delimitare a frontierei lor bilaterale, a anunţat duminică Ministerul macedonean de Externe citat de AFP.
În prezent, Skopje şi Priştina au relaţii la nivel de însărcinaţi cu afaceri. Documentul pentru stabilirea de relaţii complete, la nivel de ambasadori, a fost semnat sâmbătă seara la Skopje, de ministrul macedonean de externe Antonio Milosoki, şi câteva ore mai târziu la Priştina, de omologul său kosovar Skender Hiseni, a precizat ministerul macedonean într-un comunicat.
Skopje şi Priştina „pledează pentru o consolidare a relaţiilor de prietenie, pe baza respectării comune a suveranităţii naţionale, independenţei şi integrităţii teritoriale”, potrivit ministerului macedonean.
Macedonia şi Kosovo au ajuns vineri la un acord privind delimitarea frontierei lor bilaterale, care a fost ratificat sâmbătă de parlamente.
Ministerul macedonean de Externe a salutat faptul că Priştina a recunoscut în acest document numele constituţional de Republica Macedonia, contestat de Grecia. Atena blochează din 1991 recunoaşterea internaţională a Macedoniei sub acest nume, considerând că aparţine exclusiv patrimoniului său istoric naţional.
Macedonia a recunoscut independenţa Kosovo în octombrie 2008, la câteva luni după proclamare. Dar a refuzat să stabilească relaţii diplomatice la nivel de ambasadori înainte de încheierea unui acord de delimitare a frontierei comune.
Ministrul sârb de externe, Vuk Jeremici, a condamnat vehement acordul încheiat între Macedonia şi Kosovo, avertizând că acesta va avea consecinţe. „Credem că este o decizie deplorabilă”, a spus el, citat de agenţia Beta. Acest acord ar putea compromite din nou relaţiile dintre Belgrad şi Skopje, în condiţiile în care acestea începeau să se îmbunătăţească, a adăugat el.
Relaţiile dintre Serbia şi Macedonia au traversat o perioadă tensionată în toamna anului 2008, după ce Skopje a recunoscut independenţa Priştinei.
Întrebasem în altă parte dacă există bancuri cu kosovari. Între timp am găsit eu câteva pe la sârbi:
„Întrebare: Care este diferenţa dintre Rugova, Moştenitorul Aleksandar (moştenitorul dinastiei regale sârbeşti, născut în 1982 în Virginia, SUA) şi Panić (om de afaceri de origine sârbă din SUA, fost prim-ministru al Iugoslaviei)?
Răspuns: Doar Rugova ştie sârbeşte.”
„Un american, un rus şi un sârb se ceartă care are cea mai mare armată. Mergând cu avionul, ajung deasupra Moscovei, unde rusul le arată celorlalţi doi o cazarmă şi le spune că mai există încă 1000 de astfel de cazarme în toată Rusia. Americanul îi duce la rândul său pe ceilalţi doi deasupra New-Yorkului, de unde le arată o cazarmă de două ori mai mare şi le spune că există 2000 de cazarme în America, deci şi armata americană este de 2 ori mai mare decât cea rusă. Sârbul nu ştie ce să facă, într-un final îi duce pe cei doi cu avionul deasupra Kosovo. Americanul şi rusul privesc din avion sute de mii de căciuli albe ale albanezilor şi întreabă:
– Păi, ce armată mai e şi asta?
Sârbul:
– Eeei, ăştia sunt doar bucătarii armatei noastre, aşa că acum calculaţi cam cât de mare este!”
„În timpul demonstraţiilor, vine o delegaţie UE să vadă care-i problema. Mergând prin Priştina, membrii delegaţiei văd la un moment dat un albanez mort întins pe stradă. „AHA, ce-i asta?” întreabă unul din delegaţie. Un localnic răspunde că omul a murit pentru că a mâncat ciuperci otrăvitoare. Mergând mai departe, dau de un alt albanez întins mort pe stradă. „AHA, ce-i asta?” întreabă iar. Un localnic răspunde că omul a murit pentru că a mâncat ciuperci otrăvitoare. Şi aşa mai departe, tot plimbându-se prin oraş tot dau de morţi care cu toţii au mâncat ciuperci otrăvitoare. La un moment dat dau de un albanez mort, plin de sânge, întins pe stradă. „AHA, dar asta ce-i?” întreabă delegaţia. Un localnic răspunde: „E, ăsta n-a vrut să mănânce ciuperci otrăvitoare!”
„Un albanez în armata federală. Căpitanul:
– Ia bre şiptare, să te întreb ceva…
– Ordonaţi, tovarăşu’ căpitan!
– Dacă ai un neamţ şi un sârb, pe care îl împuşti?
– Pe sârb, zice albanezul.
– Ce, bre!!! Şapte zile de carceră!!! zice căpitanul.
Peste şapte zile, căpitanul:
– Ia bre şiptare, ai un neamţ şi un sârb, pe care îl împuşti?
– Dar dumneavoastră pe care l-aţi împuşca, tovarăşu’ căpitan? întreabă albanezul.
– Păi, pe neamţ! răspunde căpitanul.
– Păi, atunci iar îmi rămâne mie sârbul, tovarăşu’ căpitan! spune albanezul.”
Faptul că există foarte puţine bancuri sârbeşti cu albanezi a dat naştere la rândul său unei anecdote:
„Întrebare: De ce sârbii fac aşa puţine bancuri cu albanezi?
Răspuns: Se tem de gjakmarrje” (vendetta, răzbunare)
Serbia si-a instalat cea mai mare baza militara in apropiere de Kosovo
Presedintele sirb Boris Tadici a inaugurat ieri o baza militara, cea mai mare din Serbia, construita in sudul tarii, unde traieste o importanta minoritate albaneza, in apropiere de Kosovo, teritoriu a carui independenta nu este recunoscuta de Belgrad. Baza „Sud” a fost construita pe o suprafata de 35 de hectare pe Muntele Cepotina, in apropiere de Bujanovaci. Aceasta urmeaza sa gazduiasca 1.000 de soldati profesionisti. „Toti cetatenii sirbi care doresc pacea si stabilitatea si mai bune relatii interetnice trebuie sa fie multumiti de inaugurarea bazei Sud, spre deosebire de toti cei care nu doresc pacea si sustin crima organizata”, a declarat Tadici la ceremonia de inaugurare.
Baza Sud va avea o contributie esentiala la pregatirea soldatilor care ar putea participa la misiuni internationale, a adaugat presedintele sirb, fara a oferi insa mai multe detalii. Valea Presevo (care include in special orasele Bujanovaci si Presevo, cu populatie majoritar albaneza), din apropierea Kosovo, a fost in 2000 si 2001 scena ciocnirilor intre fortele sirbe si separatistii din comunitatea albaneza, care doreau alipirea sudului Serbiei la Kosovo.
Aceasta baza militara in curand va avea o suprafata de 100 de hectare si albanezii trebuie sa creada ca este pur si simplu un semn de amicitie fata de ei. Anumite ziare din Kosovo scriau ca Serbia abia asteapta plecarea EULEX din Mitrovica…
Un expert britanic ,cu ascendenta romaneasca}despre Kosovo
„Jonathan Eyal, expert in securitate internationala: Politica UE in cazul Kosovo este o prostie
Jonathan Eyal, director pentru studii de securitate internationala la Royal United Services Institute ,declara ca politica UE fata de Kosovo este neinspirata, apreciind ca „aceasta poate fi rezumata intr-un singur cuvant: o prostie”. Totusi, Romania, care a decis sa nu recunoasca independenta provinciei, trebuie sa pastreze „relatii tehnice” cu noul stat, relateaza NewsIn.
Pe de alta parte, Eyal considera ca nu ar fi in interesul nimanui ca UE sa fie paralizata sau sa esueze din aceasta cauza. „Esuarea sau dificultati majore in Balcani nu ar ajuta pe nimeni. Trebuie o pozitie constructiva, de sustinere a UE, chiar daca politica nu este foarte inspirata”, explica Eyal.
In privinta pozitiei Bucurestiului fata de Pristina, Eyal considera ca „este important ca Romania sa lanseze o relatie tehnica fata de Kosovo”.
„Daca se vor emite pasapoarte ale noului stat, aceste pasapoarte trebuie onorate, astfel incat cetatenii lui sa poata trece frontiera. Un birou comercial al Romaniei poate fi deschis sau pastrat la Pristina. Nu trebuie sa ajungem la o situatie in care sa existe o disputa permanenta asupra statutului legal al Kosovo. Linia Romaniei trebuie pastrata mai mult la nivel principial si legal. Dar recunoasterea formala in sine nu este inceputul si sfarsitul discutiei. Romania poate sa aiba relatii cu Kosovo, la nivel tehnic”, a explicat Eyal.
Expertul britanic califica drept „o idee foarte bizara” pozitia Occidentului ca provincia Kosovo ar fi un caz diferit, ce nu va constitui un precedent.
In schimb, Eyal crede ca ” Putin nu se va folosi de ele in acest moment, pentru ca n-are nevoie. dar va santaja tari ca Georgia si Moldova cu amenintarea ca in viitor e posibil ca Moscova sa recunoasca aceste enclave. Iar santajul in sine este suficient pentru ca Rusia sa exercite o influenta nefasta asupra independentei acestor tari”.
Statul Kosovo a emis deja pasapoarte si acestea sunt acceptate de catre autoritatiile din Romania (insa, nu in mod oficial). http://kosovothanksyou.com/passports/
Serbia: Boris Tadici vrea ca eliminarea vizelor pentru locuitorii din Kosovo
Preşedintele sârb Boris Tadici a salutat luni decizia Uniunii Europene de a elimina vizele pentru cetăţenii din Serbia, Macedonia şi Muntenegru, începând cu 19 decembrie, dar şi-a exprimat dorinţa ca acest gest să fie extins şi la Kosovo, care „rămâne o provincie sârbă”, relatează AFP.
„Kosovo este o provincie sârbă şi nu există o schimbare a poziţiei noastre. Dorim ca toţi oamenii care trăiesc în Kosovo, albanezi şi sârbi, să beneficieze de această eliminare a vizelor şi vom face tot ce este posibil pentru aceasta”, a spus Tadici într-o conferinţă de presă, desfăşurată la sediul Comisiei Europene din Bruxelles.
„Oamenii care locuiesc în Kosovo sunt cetăţenii Serbiei”, a insistat el.
La rândul său, comisarul european pentru extindere, Olii Rehn, a declarat că nu trebuie „amestecată problema Kosovo cu problema eliminării vizelor”.
Începând cu 19 decembrie, cetăţenii din Serbia, Macedonia şi Muntenegru se vor putea deplasa în ţările UE fără vize. Cele trei state au îndeplinit condiţiile fixate de Bruxelles: emiterea paşapoartelor biometrice, întărirea controalelor la frontiere şi lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, a apreciat UE.
În schimb, ale două ţări din Balcani nu au fost vizate de această decizie, Albania şi Bosnia-Herţegovina, în lipsa progreselor concrete în special în ceea ce priveşte paşapoartele biometrice. Kosovo, care şi-a proclamat unilateral independenţa, nu este, de asemenea, inclus în decizia UE.
Autoităţile de la Priştina şi-au proclamat independenţa la 17 februarie 2008. Belgradul, care consideră Kosovo drepta una dintre provinciile sale, a obţinut de la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite acordul pentru ca asupra legalităţii acestei independenţe să se pronunţe, începând de marţi, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ). Avizul CIJ nu are caracter de constrângere.
Independenţa Kosovo a fost recunoscută până acum de 63 de ţări, printre care Statele Unite, dar nu şi de Rusia
Rusia-ostila i continuare fata de albanezi…
Un extras dintr-o emisiune a postului de radio Vocea Rusiei in limba romana.
http://www.ruvr.ru
‘Kosovo: cel mai mare scandal din istoria ultimului deceniu
Scandal fără precedent în Kosovo. Forţele internaţionale de poliţie i-au arestat deja pe fostul angajat al serviciului kosovar de securitate, Nazim Bllaca, şi pe unul din liderii Partidul Democrat din Kosovo, Azem Syla. S-a dovedit că aceştia au legături cu actualul şef al guvernului kosovar, Hashim Thaci, şi cu deputaţii parlamentului.
Bllaca şi Syla sunt suspectaţi de organizarea a numeroase crime pentru eliminarea adversarilor politici, în principal activişti din “Liga Democrată din Kosovo” a actualului preşedinte Fatmir Sejdiu.
Liderii albanezi din Kosovo — iar în trecut aproape toţi dintre ei au ocupat poziţii-cheie în „Armata de Eliberare din Kosovo” — nu au putut găsi un timp mai potrivit pentru cel mai mare scandal al său din istoria ultimului deceniu!
Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a început audierile pe tema legalităţii independenţei fostei provincii sârbe, Comisia Europeană discută despre posibilitatea liberalizării regimului de vize pentru cetăţenii UE în Kosovo … Şi, deodată, agenţiile internaţionale de ştiri anunţă că liderii albanezi au ordonat şi lichidat adversarii săi în lupta pentru independenţă.
După cum a recunoscut Nazim Bllaca, el a participat la săvârşirea a 17 crime, între care asasinarea în anii 1999-2006 a activiştilor partidului de guvernământ de atunci „Liga Democrată din Kosovo”, a defunctului Ibrahim Rugova. Iar Bllaca primea ordine de la funcţionarii Partidului Democrat din Kosovo, venit la putere la sfârşitul anului 2007.
De ce conducătorii albanezi – foşti combatanţi, care în ierarhia provinciei Kosovo pseudoindependentă au devenit deputaţi, miniştrii şi conducători ai serviciilor speciale – se grăbesc tocmai acum să facă publice „faptele lor eroice”? Până acum ei au ascuns chiar şi divergenţele politice, prezentând lumii coeziunea în faţa „ameninţării sârbe”.
În ceea ce priveşte partidul lui Fatmir Sejdiu şi Hashim Thaci, vitrina democratică a politicii kosovare se bazează tocmai pe pachetul lor de acorduri referitoare la împărţirea posturilor. Ar fi naiv să se presupună că, dintr-o dată, într-un moment atât de nepotrivit, s-a trezit conştiinţa domnului Nazim Bllaca şi a acoliţilor săi.
Ca întotdeauna, lădiţa politicii kosovare se deschide foarte uşor – şi este plină de bani. Primul tur al alegerilor municipale, care s-a desfăşurat în Kosovo pe 15 noiembrie, a demonstrat începerea unei noi împărţiri a sferelor de influenţă între figurile albaneze cheie. Preşedintele Sejdiu, premierul Thaci şi liderul opoziţiei conducătorul „Alianţei pentru viitorul Kosovo”, Ramush Haradinaj – fiecare dintre ei tind spre o putere unilaterală. Şi acest lucru nu este întâmplător.
La ora actuală în jurul Kosovo au loc schimbări geopolitice importante. Administraţia preşedintelui SUA, Barack Obama, acordă, evident, o atenţie mai mică Balcanilor, lucru de care s-a folosit UE, care a amplasat la Priştina propria misiune.
Însă şi banii contribuabililor europeni au o limită, pentru că ei nu vor fi de ajuns pentru toţi ex-conducătorii UCEKA. Iar UE încearcă să colaboreze şi cu Serbia. Aşadar, liderii albanezi din Kosovo caută pur şi simplu un loc nou sub soare. Iar faptul că ei fac acest lucru în stilul cronicilor criminale este, cum se spune, legea genului. La urma urmelor, însăşi independenţa Kosovo este edificată atât pe sângele sârb, cât şi albanez. Iar banii pot fi spălaţi…”
Piotr Iskenderov
Acest Iskenderov o fi un albanez rusificat ?
Va rog postati orice videoclip, articol aparut la presa sau orice alta forma de publicatie mediatica la pagina Media Despre Kosovo. Aceasta propunere are ca scop ulitilizarea cat mai eficienta a spatiului la dispozitie pentru fiecare pagina. Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi buna in continuare!
Am observat că pe Wikipedia este o persoană, sau poate un grup de persoane de bine, care au publicat articole pozitive despre relaţiile sârbo-albaneze. Unul dintre ele este articolul pe care l-am postat la „Documentare” (care de fapt este o ştire preluată, dar bun şi aşa), iar altul este „Prietenia sârbo-albaneză”, pe care îl traduc în română pentru acest blog. La un moment dat îl finalizasem, dar exact atunci sârbii au mai îmbogăţit articolul, iar apoi încă o dată 🙂
Este păcat că, pe Wikipedia, astfel de articole sunt, deocamdată, numai în limba sârbă. Ideea mea este să le creăm o versiune în albaneză. Aş putea să fac eu asta, apoi te-aş ruga, Artur, dacă se poate, să corectezi textul, ai putea? 🙂 Aşa pot exersa şi învăţa albaneza, şi asta cu un scop nobil. Eu între timp învăţ cum se scriu articole pe Wikipedia, eu am cont acolo dar e al naibii de complicat… Sau poate ai un prieten care ştie. Ce zici?
Absolut nici-o problema din partea mea. Chiar mi-ar face placere sa ajut la aceasta cauza!
Fratia ortodoxa si dubla masura
Pare o greseala ca Romania s-a grabit sa se pronunte in cazul Kosovo, iar multa lume e de parere ca trebuia sa faca repede ceea ce a facut Big Brother. Dar Big Brother i-a incurajat si pe talibanii din Afganistan, in prima faza, contra rusilor si vedem cu totii ce a iesit. Unii spun ca UCK nu a fost o armata de eliberare, ci una terorista, de epurare etnica, inversa celei sarbe, ca, de fapt, politicienii kosovari sunt fosti teroristi reciclati, agenti ai mafiei albaneze din vecini.
Ce e drept, sarbii au intreprins masuri de epurare etnica severa in Kosovo, dar albanezii?
In cateva saptamani vom vedea daca declaratiile frumoase ale prim-ministrului celui de-al doilea stat albanez, nou creat, sunt proiecte sau praf in ochii opiniei publice internationale. Poate ca prima lege pe care trebuia sa o voteze guvernul ThaIi era aceea a minoritatilor.
O greseala a fost, asta e sigur, ca, ajutand Serbia, alaturi de Rusia, autoritatile romane nu i-au pus presedintelui sarb, grabit sa vina la Bucuresti, problema romanilor din Valea Timocului, supusi unei teribile epurari etnice, si nu de ieri de alaltaieri. Cat despre fratia ortodoxa intre sarbi si romani: poate ca presedintele roman trebuia sa-l intrebe pe cel sarb ce s-a intamplat cu bisericile romanesti din satele Vaii Timocului?
Si: de ce nu este recunoscuta nationalitatea romanilor din Valea Timocului in statul democrat, cu aspiratii europene, Serbia?
Sigur, timocenii n-au in spate solidaritatea musulmana ca sa-si faca vreo armata de eliberare, precum albanezii kosovari. Unui preot roman din Valea Timocului i s-a interzis sa-si construiasca o biserica (ortodoxa, fireste) in propria curte, tot in numele fratiei ortodoxe, desigur.
Asta in timp ce, in Banat, la noi, functioneaza un ierarh sarb cu rang de episcop si nu se gandeste nimeni sa-i inchida bisericile. Acum cativa ani, P.F.Teoctist a donat o suma mare de bani bisericii ortodoxe din Serbia.
Toate astea ar fi trebuit puse in balanta si de catre campionii nationalismului, descoperiti brusc de toate televiziunile drept profesionisti ai patriotismului, asa cum a putut observa oricine isi pierde vremea cu ele.
Unul n-a suflat o vorbulita despre romanii de la sudul Dunarii.
Deci, patriotul Funar si patriotul Vadim la asta trebuiau sa se gandeasca, asta trebuiau ei sa invoce.
Cat despre nerecunoasterea statului Kosovo, o sa ne schimbam repede pozitia, aici ii dau dreptate lui Marko Béla.
Este, de altfel, o specialitate mai romaneasca decat sarmalutele si mamaliguta, asa cum au demonstrat atatea aliante gresite, rupte si intoarse in sens contrar, in istoria noastra, externa sau interna.
Nu cumva acesti domni au ajuns prea repede la guvernare? Sau nu cumva nici nu trebuia ca asemenea personaje sa se ocupe de asa ceva?
Revenind la independenta celor doua milioane de albanezi din Kosovo, precum si la dreptul de autodeterminare al popoarelor: dar 20 de milioane de kurzi din Turcia , Siria, Irak si Iran de ce sa nu aiba un stat al lor?
Iar armata lor de eliberare de ce e terorista?
Nicolae Prelipceanu,om de cultura si jurnalist roman
As vrea sa fac cateva precizari despre articolul de mai sus. Teoriile ca albanezii din Kosovo au fost sprijiniti de catre tarile musulmane si ca razboiul din Kosovo a avut si caracter religios sunt parte a propagandei sarbesti. Cei care au ajutat Kosovo in timpul si dupa razboi au fost tarile occidentale, NATO si SUA. Albanezii nu s-au luptat impotriva ortodoxismului, ci impotriva Serbiei lui Milosevici. Uitati-va la lista tarilor care au recunoscut pana acum Kosovo si o sa observati ca peste 75% sunt tari dezvoltate si doar 3 tari sunt arabe. Deci, nu se poate vorbi de un sprijin musulman pentru acest stat, decat in media! Ministrii de externe a lui Kosovo si Serbiei au participat la Conferinta Tariilor Islamiste (57 de tari participante) si fiecare a facut lobing pentru Kosovo. Si ghiciti cine a fost sprijinit? Jeremic. Cu logica folosita pana azi in ceea ce priveste religia kosovarilor trebuie sa zicem ca Serbia este deja o tara musulmana 🙂
Păi, e normal că ţările islamice au ajutat sau au vrut să ajute Kosovo, ştiind că acolo e o populaţie de confesiune islamică, având în vedere că ele nu cunoşteau şi probabil nu s-au informat în detaliu în legătură cu realităţile albaneze, mentalitatea albaneză şi locul ocupat de religie in cadrul acesteia. Ei sunt practicanţi prin definiţie şi, probabil, nu-şi pot reprezenta o populaţie de confesiune islamică decât prin prisma propriei lor experienţe.
Cum au ajutat tarile islamice razboiul din Kosovo? Orice informatie ne-sarba este foarte binevenita.
Păi eu nu ştiu dacă au ajutat sau nu, am zis doar teoretic că ar fi fost de înţeles dacă ar fi făcut aşa, şi am arătat de ce. Poate are cineva surse sigure, eu am auzit câte ceva despre livrări de armament, dar cred că sunt doar zvonuri părtinitoare.
Olivia, La Multi ANi intai! Ca nu ne-am urat aici pe blog…Kosovo nu ne lasa in pace 🙂 Sunt sigur ca ai auzit de livrari de armamente din tarile musulmane (la cat de mult au strigat si striga sarbii 🙂 ) Teoria mea, despre care nu am nici-o dovada oficiala este ca UCK a primit arme din Albania, nu din guvern, ci din partea populatiei. Vezi ce s-a intamplat in 1997 in Albania si intreaba-te despre cum au disparut armele in 1998, exact in anul cand prezenta UCK a inceput sa sa faca simtita. Stiu ca dau apa la moara sarbeasca acum, dar asta e, anumite realitati trebuie zise!
Aşa e, La Mulţi Ani şi ţie! 🙂
Cine ştie cum o fi fost exact şi de fapt, nici sârbii nici albanezii nu ştiu, probabil nici cei ce au luptat, poate doar conducătorii lor şi mai-marii…
Comentariul meu pe marginea articolului d-lui Prelipceanu.Un articol onest,in care autorul se intreba si ne intreaba:
-Cum se face ca „nationalistii”nostri zgomotosi Vadim si Funar sunt impotiva independentei Kosovo in vreme ce ungurii cu veleitati separatiste sunt de acord ?
– De ce nu este recunoscuta nationalitatea romanilor din Valea Timocului in statul democrat, cu aspiratii europene, Serbia?Stat pe care noi il credem prieten?
-Opinia publica romaneasca considera legitima independenta kurzilor .Armata kurda de eliberare nu e terorista ?De ce ar fi UCK o armata terorista ?
-Sarbii interzic romanilor construirea de biserici in Timoc in numele fratiei noastre ortodoxe ?
-Sunt justificate epurarile etnice facute de sarbi impotriva romanilor sau albanezilor,si mai nou ale albanezilor impotriva sarblor ? ?
-De ce Statul Roman nu ridica problema romanilor din Valea Timocului, supusi unei teribile epurari etnice, si nu de ieri de alaltaieri.
-Romania s-a grabit sa se pozitioneze impotriva independentei Kosovo si isi va schimba curand politica.Nu ar fi prima data…
Asta spun si eu,si nu de ieri-alaltaieri.Din pacate,multi romani gandesc fara nici un fundament ca tot sarbii saracii ne sunt prieteni neconditionat .Si MAREA NEAGRA !
Practic Romania nu are vecini prieteni.Poate Marea Neagra sa nu pofteasca teritorii romanesti,dar am auzit ca anual Marea Noastra draga ne fura din teritoriu sute de metri.Suntem singuri,nu-i asa ?
Albanezii au vecini prietenosi ?
P.S. Cand a vorbit de musulmanii care sunt alaturi de musulmanii kosovari albanezi,autorul s-a referit cu siguranta la OPINIA PUBLICA din tarile musulmane .Cu siguranta ca inimile musulmanilor din lumea intreaga au batut la unison cu ale coreligionarilor lor bosniaci si albanezi.De aici tristetea care razbate din titlul articolului .FRATIA ORTODOXA DINTRE NOI SI SARBI ?CARE FRATIE ORTODOXA ?
La multi ani iti spun din nou si eu Olivia !Sper ca in noul an sa fie mai bine si pentru tine si pentru noi toti .Mi-ar face placere sa colaboram pe blogurile noastre.Mi-am permis sa-ti preiau un articol{acela cu balto-slavii}.Daca ti-ar face placere asi inscrie CERULSIPAMANTULNOSTRU printre blogurile infratite cu cersipamantromanesc .
Pot sa sper ?
La mulţi ani şi toate cele bune, Alin! Sigur că este o idee foarte bună să colaborăm pe blogurile noastre, că doar se ştie că unde-s doi (în cazul nostru de fapt trei, cu Artur), puterea creşte 🙂
Profit şi eu de ocazie şi înfrăţesc şi eu blogul tău cu al meu. Să ne fie într-un ceas bun, şi mult spor la scris! 🙂
Nu e nicio problemă dacă preiei articole, nu e nimic secret în ele 😛 Am vizitat şi eu blogul tău, keep up the good work!
So, here we go again 🙂
Mirese din Albania pentru bărbaţi sârbi şi familiile mixte sârbo-albaneze din satele de prin regiunea Sandžak din Serbia:
http://progressive-albo-women.blogspot.com/2009/01/albanian-brides-revive-serbias-dying.html
Propun un articol pe care il recomand
albanezilor pentru a nu uita prin ce au trecut si romanilor pentru a vedea cum e cu „fratia”lor cu sarbii despre care tot aud …
„Petrovat, Timoc, Serbia/Romanian Global News
marţi, 01 iunie 2010
Inainte de alegerile Consiliilor Nationale ale minoritatilor, Serbia continua in Timoc vanatoarea de lideri romani
Cu doar cateva zile de alegerile Consiliilor Nationale ale minoritatilor nationale din Serbia, autoritatile sarbe continua vanatoarea de lideri romani din Timoc, incercand, prin orice mijloace, preluarea Consiliului National al Minoritatii Nationale Rumane, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.
Vineri 4 iunie, Dragan Demici, seful secretariatului actualului consiliu al minoritatii nationale rumane, a fost chemat din nou la procuratura fiind acuzat ca ar fi falsificat liste de alegatori. Dupa anchetarea a aproape 300 de romani/vlahi din zona, politia si procuratura sarba au reusit probabil sa obtina sub presiune, declaratii care sa-l incrimineze pe liderul roman de la Petrovat.
Dealtfel campania de intimidare si de infricosare a romanilor din zona, facuta profesionist, pe mai multe paliere si tinand cont de particularitatile specifice zonei rurale a romanilor/vlahilor din Timoc, a fost dublata de incalcarea grosolana a legii in ceea ce priveste infiintarea sectiilor de vot.
Astfel in localitati unde autoritatile sarbesti au vazut ca lista rumaneasca are peste o suta de oameni, a fost desfintata sectia de vot, obligand astfel pe cei care vor sa voteze sa mearga la zeci de kilometri in alta localitate sa-si exercite dreptul la vot. Iar acest lucru in pofida legii care cere ca in localitatile unde sunt 100 de persoane inscrise pe lista, sa se organizeze sectie de vot.
In Osanita unde 280 de romani sunt inscrisi pe lista sectia de votare a fost mutata la 16 km departare, in alta localitate. Si in Porodin unde peste 100 de romani/vlahi erau pe lista, sectia a fost mutata. Acelasi lucru s-a intamplat la Kostol unde cei 150 de romani/vlahi vor trebui sa mearga in alta localitate, sectia de la ei fiind desfintata. La Vlaule acelasi scenariu pentru cei 120 de rumani inscrisi pe lista.
Malainita a fost cea mai pedepsita, probabil pentru faptul ca a acceptat biserica romaneasca. Cei 130 de rumani inscrisi pe lista au fost trimisi sa voteze pentru propriul consiliu national, in Stiubik, unul dintre putinele sate sarbesti din zona.
Mutarea sectiilor de vot, campania agresiva antiromaneasca sustinuta de mass-media din zona, care practic a fost pusa la dispozitia celor care nu fac decat sa dezinformeze si sa difuzeze frica in toata zona Timocului, atacand liderii romanilor/vlahilor, campania sustinuta prin preotii sarbi din zona si politia politica practicata impotriva celor care se declara rumani si vor sa-si voteze consiliul national, amestecul fara precedent al partidelor sarbesti, inclusiv al Pardidului Democrat al lui Tadici, creeaza deja premisele fraudarii din avans al alegerilor pentru Consiliul National Rumanesc.
Boris Tadici
Dealtfel situatia din Timoc o aplica statul sarb sub conducerea lui Tadici si ungurilor si slovacilor din Voivodina.
Ieri 31 mai, liderul celui mai puternic partid maghiar din Serbia, si sef al Federatiei Ungurilor din Voivodina, Istavan Pastor, a acuzar Partidul Democrat al lui Tadici, ca incearca sa preia conducerea consiliilor nationale ale minoritatilor, ungurii luand in considerare un boicot al acestor alegeri. Acelasi lucru a fost reclamat si de slovacii din Voivodina. ”
CE AR MAI FI DE SPUS ?
Astăzi, 15.06.2010, a plecat în lumea cea fără de dor BEKIM FEHMIU, unul dintre cei mai mari actori ai cinematografiei iugoslave, balcanice şi internaţionale.
Albanez originar din Sarajevo, Bekim a marcat epoca în care a trăit şi a devenit un nume de referinţă prin talentul său imens, prin care a schimbat istoria cinematografiei iugoslave şi a lăsat urme de neşters în dezvoltarea lumii artistice internaţionale.
Şi-a întrerupt pentru totdeauna activitatea artistică în 1987, ca semn de protest împotriva campaniei de denigrare a albanezilor din Kosovo de către autorităţile iugoslave. De atunci, marele actor albanez, căsătorit cu o sârboaică, şi-a împărţit viaţa între două lumi ce se excludeau reciproc – locuinţele sale din Belgrad şi Priştina/Prizren.
Astăzi a fost găsit împuşcat în apartamentul său din Belgrad. Prima concluzie a autorităţilor este sinucidere, lângă el fiind găsit pistolul familiei. Ancheta se află încă în derulare.
Această informaţie este postată aici deoarece, odată cu moartea violentă a lui Bekim (a murit aşa cum a trăit, în Balcanii cei fioroşi) lumea balcanică a rămas nu numai fără un mare OM şi artist de geniu, ci şi fără ultima legătură solidă dintre popoarele sârb şi albanez.
Judecând după reacţiile de pe portalurile de ştiri sârbe în cele câteva ore de la aflarea tragicei veşti, se pare că Bekim Fehmiu este singurul albanez kosovar a cărui moarte a zguduit Serbia.
Câteva dintre comentarii (traducerea în paranteză, scuzaţi unele exprimări forţate, traduc la repezeală):
Kako sam tuzan veceras kako me ovaj Bekimov odlazak boli.
Fehmiu je velika licnost mozda jedna od nejvecih licnosti ovih prostora. Bio je most i nada izmedu dobrih Srba i dobrih Albanaca. Borio se do kraja i to je bilo lijepo vikanje protiv sve te mrznje i ludila na ovom nasem Balkanu. Odes uovako s velikih Vrata, i ponosan kao uvijek i ostavljas nas,ovako jos vise usamljenih.
Zlo je vjerovatno nepobedljiva Bekime, ali se valja boriti protiv nje. Tvoj zivot i delo je ta poruka.
(Cât de trist sunt în seara aceasta, cât mă doare această plecare a lui Bekim. Fehmiu este o mare personalitate, probabil una dintre cele mai mari personalităţi ale acestei regiuni. A fost pod şi speranţă între sârbii buni şi albanezii buni. S-a luptat până la sfârşit şi aceasta a fost un frumos strigăt împotriva urii şi nebuniei din aceşti Balcani ai noştri. Te-ai dus către marile Porţi, şi ne părăseşti mândru ca întotdeauna pe noi, mai însinguraţi ca niciodată. Răul este din câte se pare de neînvins Bekime, însă se merită să lupţi împotriva lui. Viaţa şi opera ta sunt acest mesaj.)
(arben, 15. jun 2010 20:53)
Veliki covek i glumac, poslednjih 20 god. se povukao iz javnosti jer nije mogao da tolerise odnos medija prema drugim nacionalnostima. SLAVA MU
(Mare om şi actor, în ultimii 20 de ani se retrăsese din viaţa publică deoarece n-a putut tolera felul cum se raporta mass-media la alte naţionalităţi. SLAVĂ LUI)
(zoran, 15. jun 2010 20:51)
Bekime, neka Vam je slava i cast!
Izabrali ste dostojanstven odlazak i zrtvu koja treba da nas podseti da je zaokupljenost mrznjom Drugog ljudskog bica, zbog nacije ili vere glavna manija i pasija savremenog danasnjeg coveka. Bolje reci mnogih danasnjih nasih ljudi. Vi ste bili Kosmopolita i balkanski Apolon – Glumac sa energijom, sarmom, harizmom… Vase delo traje i otkriva se decenijama i decenijama. Odrekli ste se glume kada je krenuo raspad bivse nam zajednicke drzave i uporno ste cutali sve do svoje knjige 2001. godine. Drugi razorni talas mrznje i cepanja niste podneli, zapravo, mislim da ste se odlucili na zrtvu i odlazak, dobrovoljni, promisljeni i individualizirani odlazak u nepoznatu vecnost, sa porukom – neka vam je na cast.
Ovako jake, markantne, senzibilne i duboko moralne licnosti, naprosto moraju da zive, jer su fenjer na kraju tunela za nas. A ispada i da ne moraju. Bore se, bore i – odu…
Bekime, razumem da Vam je bilo tesko do smrti, bolno do apsurda i samotno, iako ste imali dobre sinove, dragu zenu i postovaoce.
U ovom trenutku, na vest o Vasem odlasku, lebdi pitanje – zasto ipak ne ostadoste da se zajedno borimo za jedan bolji svet, makar taj svet bio sabijen y dva sela!?! A opet, shvatih, ovo je zrtva ciji je moguci smisao da se ljudi trgnu, promisle, promene nesto od svojih ruznih, budalastih i unistavajucih predrasuda.
Vasoj Branki, Vasem Uliksu i Hedonu, stisak ruke, suze i ruza za Vas na ispracaju.
Zrtva Vasa ima i tek ce imati svoju svrhu i snagu za snove ljudske i njihovo ostvarenje.
(Bekime, slavă şi cinste dumneavoastră!
Aţi ales o plecare demnă şi un sacrificiu prin care trebuie să ne amintim că ura faţă de altă fiinţă umană pe motiv de apartenenţă naţională sau credinţă este principala manie şi pasiune a omului contemporan. Mai mult decât cuvintele multor contemporani de-ai noştri. Aţi fost un Apolo cosmopolit şi balcanic – Actor cu energie, şarm, carismă… Opera dumneavoastră va dura şi va fi descoperită decenii şi decenii de acum încolo. Aţi renunţat la actorie când a avut loc dezmembrarea fostei noastre ţări unionale şi aţi ţinut în tăcere totul în dumneavoastră până la cartea dumneavoastră din 2001. Nu aţi rezistat distrugerilor provocate de cel de-al doilea val de ură şi separări, de fapt, cred că aţi ales în acelaşi timp sacrificiul şi plecarea, o plecare voluntară, gândită şi individuală în veşnicia necunoscută, cu mesajul – să vă fie de bine. Astfel de personalităţi marcante, sensibile şi adânc morale, pur şi simplu trebuie să trăiască, căci sunt lumina din capătul tunelului pentru noi. Dar ele cad şi nu mai pot. Se luptă, se luptă – şi pleacă…
Bekime, înţeleg că v-a fost greu până la moarte, dureros până la absurd, că aţi fost singur, chiar dacă aţi avut fii buni, o soţie dragă şi admiratori. În această clipă, la vestea despre plecarea dumneavoastră, pluteşte întrebarea – de ce totuşi nu reuşim să luptăm împreună pentru o lume mai bună, chiar dacă acea lume ar fi comprimată între două sate!?! Şi iarăşi, realizăm că acesta este un sacrificiu al cărui puternic înţeles este ca oamenii să se apropie, să se gândească, să schimbe ceva în prejudecăţile lor urâte, prosteşti şi înjositoare.
Către Branka, Uliks şi Hedon ai dumneavoastră, o strângere de mână, lacrimi şi trandafiri la plecarea Dumneavoastră.
Sacrificiul Dumneavoastră are şi va avea putere pentru visurile oamenilor şi pentru împlinirea lor.)
(spasenija, 15. jun 2010 19:50)
Veliki covek, veliki glumac. Najbolje sto je Albanski narod mogao da da nama i nasoj kulturi.
Pocivaj u miru veliki covece. Najiskrenije saucesce tvojoj zeni i sinovima. Ovo je tuzan dan za sve nas koji zivimo u Srbiji i svima koji su znali nesto o tebi u celom svetu.
(Mare om, mare actor. Cel mai bun pe care a putut poporul albanez să ni-l dea nouă şi culturii noastre.
Odihneşte-te în pace, om mare. Cele mai sincere condoleanţe soţiei şi fiilor tăi. Astăzi este o zi tristă pentru noi toţi cei care trăim în Serbia şi pentru toţi cei din lumea întreagă ce au ştiut despre tine.)
(CTEBAH, 15. jun 2010 19:37)
Nisam znao da je Bekim Fehmiu živeo u Beogradu. Mislio sam da živi u Italiji ili Kosovu. Dakle, svih ovih godina mediji u Srbiji nisu rekli niti jednu reč o njemu. Sramota za Srbiju, kakva je to glumčina i ličnost bila. Jako mi je žao zbog njegove smrti.
(Nu ştiam că Bekim Fehmiu trăia la Belgrad. Credeam că trăieşte în Italia sau în Kosovo. În toţi aceşti ani mass-media din Serbia n-au spus niciun cuvânt despre el. Ruşine Serbiei, a fost o personalitate a filmului. Îmi pare foarte rău de moartea lui.)
(Goran, 15. jun 2010 18:56)
Pocivaj u miru LEGENDO.Malo ih je iz ovog balkanskog podneblja bilo takvog kalibra.Posle Aleksandra Mojsiua vecega nismo imali.
Samoubistvo???!!!…ili nova kampanja etnickog ciscenja.
(Odihneşte-te în pace LEGENDO. Puţini sunt cei din regiunea balcanică care să fi fost de un asemenea calibru. După Aleksander Moisiu n-am avut pe altul mai mare. Sinucidere???!!!…sau o nouă campanie de epurare etnică)
(7, 15. jun 2010 18:48)
veliki gubitak za sve ex Yugoslaviu , a posebno za serbiu i Kosovarima ,moje saucesce porodici i svima onima koji su ga voleli … legenda R.I.P
(mare pierdere pentru toată ex Iugoslavia , în special pentru serbia şi kosovari, condoleanţele mele familiei şi tuturor celor care l-au iubit … legenda R.I.P.)
(Edi, 15. jun 2010 18:41)
Za sto, pobogu, zasto ?!!!
Imao si jos mnogo, mnogo sta reci i pomoci ovom jadnom Balkanu. Pocivaj u miru !
(De ce, pentru dumnezeu, de ce?!!!
Mai aveai multe de spus şi de ajutat aceşti bieţi Balcani. Odihneşte-te în pace!)
(bretku, 15. jun 2010 18:13)
A evo,… ja placem.
(Iată,…. plâng.)
(Dusan, 15. jun 2010 17:56)
Odihneşte-te în pace, maestre! Mă simt onorată că am fost contemporană cu tine. Înseamnă că nu am trăit degeaba… Faleminderit, Hvala şi o mare plecăciune în faţa ta, ne ajuţi enorm prin însuşi faptul că ai existat.
Bio je most i nada izmedu dobrih Srba i dobrih Albanaca!
Olivia, multumesc frumos pentru tot ce ai postat aici! Intradevar Bekim Fehmiu era unul dintre cei mai mari actori din Balkani. Deseori venea in Albania cu sotia lui si vorbea foarte profund despre natia albaneza si relatiile cu sarbi.
http://www.imdb.com/name/nm0270443/
Închei printr-un comentariu apărut după ce am postat, un comentariu care cred că spune multe… dacă nu chiar tot:
„Otisao si bez naslednika. Bio si uvek prvi ambasador kulture svojeg naroda. Ti si razlog što uprkos svemu što čini nemam snage da mrzim tvoj narod. Obećavam ti da ga neću mrzeti I dalje I nadaću se da će se roditi neko dostojan da te nasledi. Uvek ću govoriti da si bio najveći Jugoslogenskin glumac
(srbin sa kosova, 15. jun 2010 23:18)”
„Ai plecat fără urmaşi. Ai fost mereu primul ambasador al culturii poporului tău. Tu eşti motivul pentru care, în ciuda a tot ceea ce face, nu am putere să urăsc poporul tău. Îţi promit că în continuare nu-l voi urî
niciodată şi voi spera că se va naşte cineva demn de a-ţi urma. Mereu voi spune că ai fost cel mai mare actor iugoslav”
(sârb din kosovo, 15. iun 2010 23:18)”
Noroc, la toata lume !
Am vrut sa afl ce parere are un albanez fata de unele teorii , care releva rudenia sau chiar identitatea stramosilor skipitarilor cu poporul dac.
Multumesc, anticipat.
Salut Eugen si multumesc pentru comentariu. Fiindca vorbim despre Kosovo si albanezi, pot cita din nou pe Sima Cirkovic: Sarbii au ajuns in Balkan in sec. VI-VII si au gasit aici doua popoare vechi: dacii si ilirii. Deci, eu cred ca dacii si ilirii eu fost popoare prietene, cu multe in comun, dar nu cred in teoria ca au fost inrudite sau ca au avut aceasi identitate.
Imi cam lasa un gust putin amar anumite tendinte: sunt ultimul om care poate fi acuzat de extremism, nationalism si alte astfel de vederi care nu ma caracterizeaza deloc. Dar…se tot incearca minimalizarea actiunilor UCK-ului. Ce e asa de greu sa se recunoasca ca au comis si ei atrocitati? Personal, nu generalizez niciodata si n-o sa cad in patima asta vreodata, dar e evident ca s-au comis masacre de ambele parti impotriva civililor nevinovati. Ca sarbii au comis mai multe, si mai ales, mai organizat, asta nu cred ca contesta nici macar sarbii moderati. In rest, numai bine, sa speram ca o sa fie liniste si prin Balcani la un moment dat.
Dudian, din punctul meu de vedere epitetele de albanez terorist, de musulman imputit, de criminal fara tara etc. sunt o expresie a unor sentimente necoapte si pe care majoritatea lumii nu le a analizat, ci pur si simplu le a luat si le a facut parte a unui punct de vedere in ceea ce priveste UCK si poporul albanez. Faptul ca eu nu scriu despre aceste epitete si nu ma ocup sa explic daca albanezii le merita sau nu aceste eiptete nu inseamna ca o fac din cauza ca as vrea sa acopar ceva. Dar, daca tot am deschis discutia asta, pentru majoritatea albanezilor din Kosovo, Albania si Macedonia UCK a fost o organizatie care a adus libertatea poporului albanez si i-a salvat pe albanezii din Kosovo de catre sarbi. Sunt complet deacord cu tine cand zici ca toate natiile au comis crime de razboi si desigur albanezii nu fac exceptie. UCK a pedepsit nu doar sarbii care au sprijinit epurarea etnica a lui Milosevici, dar si multi nevinovati care s-au gasit in locul nepotrivit in momentul nepotrivit, adica in Kosovo. Daca pentru aceste crime UCK este considerata o organizatie terorista, de ce oare nimeni nu are glas sa numeasca astfel toate armatele din Balcani care au comis crime, poate de zeci ori mai oribile si mai mari in numar? De aceea, din punctul meu de vedere analizarea crimelor de razboi comise de UCK, Sarbi, bosnieci sau croati este o munca foarte dificila, care cere neutralitate si obiectivitate de un nivel ridicat, iar cand noi oamenii de rand vorbim despre Kosovo si Albania apeland la acele sentimente necoapte, de care am scris mai sus, iti dai seama in ce s-ar intoarce acest blog. Scopul meu este sa aduc o parte necunoscuta a istorie Kosovo, iar dupa aceea sa las pe cititori sa gandeasca despre UCK, Kosovo si albanezi.
Iesind un pic din subiect (dar nu neaparat) as vrea sa zic cu mandrie ca in Kosovo lucrurile se misca spre bine.
In iulie, 2011 Judecatoria din Mitrovica, care din motive de securitate actioneaza la Prishtina, a trimis la puscarie 4 fosti membrii UCK: Sabit Geci a fost pedepsit cu 15 ani, Riza Aliaj – 12 ani, Shaban Hoti si Haki Rexhepi cate 7 ani fiecare. Motivul a fost maltratarea si uciderea prizionierilor sarbi in timpul razboiului din Kosovo. Toti acesti 4 au avut membri ai famililor lor ucise de catre sarbi…2. Fatmir Limaj, unul dintre liderii UCK este foarte aproape de a fi cercetat pentru coruptie; 3. Nazmi Bllaca este deja sub protectia politie, ca fiind martor cheie in multe crime comise de fosti membri UCK…
Calatorind in trenul Belgrad-Bar (Muntenegru) am intalnit patru studenti sarbi care pe facebook vorbeau cu alti studenti din Pristina (Kosovo), la incheiere si-au urat toate cele bune si mi-au spus ca atat kosovarii cat si sarbii regreta divizarea Serbiei si si-ar dori unirea cat mai repede posibil. Pe de alta parte calatorind in Kosovo am vorbit limba sarba si vreau sa spun ca toti kosovarii imi raspundeau tot in sarba (ei vorbind albaneza) si erau chiar curiosi si incantati. In Harghita & Covasna am vorbit romaneste mi s-a raspuns intr-o romana impecabila.. DECI ?
http://www.youtube.com/watch?v=Zp6C18Jb-Dg ASTA E ADEVARUL GOL GOLUT !!!
buna ziua
va rog sa ma ajutati daca aveti cunostinta de acest aspect ,fata mea este logodita cu un kosovar si traiesc in italia ,ea are rezidenta si el nu pentru ca probabil nu are acest drept
intrebare credeti ca se poate face ceva pentru a se putea casatori in italia sau romania?
daca da va rog cu ceva informatii legate de acest aspect .. Va multumesc anticipat
Buna ziua Viorel,
Fata d-voastra se poate casatori si in Italia daca logodnicul ei are permis de munca sau un act care face sederea lui legala. RDaca este ilegal in Italia se pot casatori in Romania si nu cred ca vor exista probleme. Chiar daca Romania nu recunoaste Kosovo ca stat independent, kosovarii intra in Romania cu pasaportul Republicii Kosovo. Cel mai bine este sa intrebati la ministerul de relatii externe din Romania, candva exista un centru pentru cetatenii straini sau romanii din diaspora care sigur va poate raspunde la aceasta intrebare.
In ceea ce priveste actele care trebuie intocmite, cititi va rog la albaniaperomaneste.com ..sunt zeci de intrebari si raspunsuri despre acest subiect.
cu respect
am sunat la MAE la centrul national de vize si mi-au spus in felul urmator,cetateanul kosovar nu poate intra in tara cu pasaport de kosovo
daca mai aflati ceva de acest aspect va rog sa-mi comunicati
multumesc
Domnule Rosu Viorel , puteti sa-i sugerati viitorului dvs ginere sa-si ia cartea de identitate sarbeasca (foarte multi „kosovari” si-au reinoit actele sarbesti pentru a circula liber in Uniunea Europeana–cetatenii sarbi circula in Europa doar cu buletinul.) . Cu aceasta va intra legal si in Italia si in Romania si va putea sa se casatoreasca unde doreste .
Dar inainte sa fiti foarte convinsi ca aveti si acceptul familiei lui . Fara acceptul familiei lui veti avea destul de mari probleme . Cunosc multe cazuri ,din pacate …
Ei , ca natie, se casatoresc doar intre ei –o fac in schimb cu alte natii doar din interes :
http://www.balkaninsight.com/en/article/casatoriile-cu-straini-ignorate-voit-de-kosovari )
Poate sa ia carte de identitate albaneza si are aceasi drepturi ca sarbii, oriunde in Europa 🙂
Nu cred ca o sa fie normalitate intre Albanezi si Sarbii … !! Pentru ca Sarbii nu au cerut niciodata scuze la crimiile lor monstrouze impotriva Albanezilor . Nu numai in 1999 dar in acesti ultimi 100 de ani ( in care in aceasta perioda de timp aproape 2.000.000 de Albanezi au fost deportat din pamanturiile lor unde au trait o vesnicie intreaga …. !!! Ci numai ca nu au cerut scuze dar inca ameninta ca vor face razboi si alte crime pentru Kosovo …!!!!
For Romanians, neither Serbs nor Albanians are friendly. I am of Macedo-Romanian origin from Kosivo. First Serbs were burning our church in Prizren in 19th century and than same church was burned by Albanians. It is now part of Serbian propaganda to go and show pictures of this burned church as their heritage. That’s hypocrisy. Because they closed the same church immediately after Ottomans left and turned it into stable. After that it became a ruin for 70 years, before my aunt who was in the heritage protection agency managed to do minimal restauration
Than Albanians of all orthodox churches in Prizren in 2004, burned it again. No need to say that there was no church service since 1912.
Yes, they closed Romanian elementary school in 1912, which was there for 50 years.
And now when Macedo-Romanians are completly assimilated, on the website presented above, Albanians are stealing our cultural heritage and even worse deleting that Macedo-Romanians were presented in Prizren, claiming these are Orthodox Albanians. Even if they mention MC it as very poor people, almost like! Rroma. This is both albanian
And serb revenge to those, who were always better than them