Batalia de la Kosovo (1389)

Bătălia de la Kosovo (sau Bătălia de la Câmpia Mierlei), a avut loc în ziua de Sf. Vitus (15 iunie,  astăzi aniversată pe 28) 1389 între o coaliţie de sarbi, albanezi, croati, romani, bosianci etc.  şi Imperiul Otoman.

Sunt puţine surse istorice care vorbesc despre această bătălie, dar o examinare critică a acestora şi o comparaţie cu bătălii similare contemporane cu ea (cum ar fi Bătălia de la Angora sau cea de la Nicopole) permite o reconstruire fidelă.

După înfrângerea otomanilor de către sârbi în Bătălia de la Plocnik, Murad I, conducătorul Imperiului Otoman, a început să-şi strângă trupele la Philippoupolis (Plovdiv) în primăvara lui 1389, şi a sosit la Ihtiman după un marş de trei zile. De acolo, a ales ruta pe la Velbužd (Kyustendil) şi Kratovo. După ce a stat o vreme în Kratovo, Murad a trecut prin Kumanove, Presheve şi Gjilan spre Prishtina, unde a ajuns pe 14 iunie.

Nu este sigur cât de mari erau cele două armate, mai ales pentru că sursele mai recente tind să mărească numerele, ducându-le pe acestea în ordinul sutelor de mii.

Armata lui Murad ar fi numărat 27-40.000 de ostaşi. Luând drept reper, estimarea de 40.000, probabil că acest număr includea 5.000 de ieniceri, 2.500 de soldaţi din garda de cavalerie a lui Murad, 6.000 de spahii, 20.000 azapi şi akinci şi 8.000 de oşteni din armatele vasalilor săi. Se crede ca armata coalitiei balcanice conduca de catre boierul sarb, Printul Lazar Hrebeljanovic ar fi avut vreo 12-30.000. Sarbii pretind ca aceasta armata era in totalitate compusa de sarbi si o parte mica de croati, insa alti istorici vestici explica ca in aceasta armata au participat cu soldati si alte tari din Balcani. Aceasta armata a fost cumpusa in mare parte de sarbi, albanezi, croati, romani, bulgari, bosniaci, unguri etc. Dintre aceştia, câteva mii alcătuiau cavaleria, dar probabil numai câteva sute aveau armuri complete.

Se crede ca Mircea cel Batran a sustinut aramata balcanica cu mai multi soldati romani, acest lucru constituind si unul dintre motive pentru care Mircea Cel Batran a intrat în conflict cu Imperiul Otoman.

De la albanezi, la aceasta batalia au participat Gjergj Balsha II, Teodor Muzaka, Gjon Kastrioti (tatal lui Skenderbeg) etc.

“Bătălia a fost purtată de o coaliţie regională în care albanezii participau în număr mare“, susţine dr. Alexandru Madgearu, cercetător ştiinţific principal al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, în „Originea medievală a focarelor de conflict din Peninsula Balcanică

De la croati, au participat forte conduse de catre banul croat Ivan Palizna.

Trebuie mentionat, ca armata otomana avea si sprijinul boierului sarb, Konstantin Dejanović, acest lucru facand ca multi dintre istoricii contemporani sa considere ambele armate drept coalitii.

Bătălia a debutat cu un tir al arcaşilor turci îndreptat spre cavaleria celalaltei armate care apoi a trecut la atac. Aceasta a reuşit să pătrundă prin flancul stâng al turcilor, dar nu au avut acelaşi succes în centru şi în flancul drept. Nici măcar flancul stâng nu a fost înfrânt, ci doar împins înapoi.

Pe baza mai multor documente istorice turceşti, se crede că Sultanul a fost ucis de Miloš Obilić care se prefăcea mort, în timp ce sultanul mergea pe câmpul de luptă după bătălie.

Pe de altă parte, o altă variantă din cronicile sârbeşti spune că Sultanul ar fi fost asasinat de Miloš Obilic, care a ajuns în tabăra turcilor sub pretextul că este un dezertor şi a îngenuncheat în faţa Sultanului. În timp ce îngenunchea în faţa lui, l-a înjunghiat în stomac.

Sârbii au obţinut iniţial un avantaj după prima lor şarjă, care a făcut ravagii în flancul turcesc condus de Jakub Celebi. În centru, creştinii au reuşit să împingă forţele otomane înapoi, lăsând flancul lui Baiazid să încerce să-i ţină în loc pe sârbii lui Vlatko Vuković. Otomanii, într-un contraatac, au împins forţele balcanice înapoi şi au obţinut victoria spre seară. Baiazid I, care după bătălie a devenit sultan, şi-a câştigat porecla „Fulgerul” după această bătălie datorită calităţilor demonstrate la conducerea contraatacului decisiv.

Dupa batalia de la Kosovo – 1389 – incepe o migratia a populatiei albaneze influentata de catre otomani si de cei mai recenti colaboratori ai lor: sarbii.

–   Ku po shkojmë mori non?
– Na po ikim prej turku, i ka thon
– E kur vim ko, mori non?
– Kur çartojet turku, sikur na”

– Unde mergem mama?

– Plecam din cauza turcilor.

– Si cand ne vom intoarce mama?

– Cand o sa plece turcii.

  1. Silver Lion
    Octombrie 17, 2009 la 5:15 pm

    Eu stiu o alta istorie a acestei batalii,da ma rog……..

    • albaniaperomaneste
      Octombrie 17, 2009 la 5:53 pm

      Care ar fi? Putem sa discutam si daca citezi si sursa pot sa schimb articolul de mai sus!

  2. Silver Lion
    Octombrie 17, 2009 la 5:17 pm

    Trebuia mentzionat k nucleul shi majoritatea armatei balcanice era alcatuita din sarbi.Nu trebuie uitat acest lucru,care de altfel este mentzionat in toate izvoarele istorice.Sau in orice caz,in majoritatea.

  3. albaniaperomaneste
    Octombrie 17, 2009 la 5:56 pm

    Da! Ai dreptate. Desi sarbii pretind ca armata a fost in totalitate sarba, lucru care nu e adevarat, trebuia sa specific ca ei au participat cu cel mai mare numar de soldati la aceasta batalie. Se poate subintelege usor din ce am scris despre compunerea armatei balcanica.

  4. Olivia
    Octombrie 19, 2009 la 11:00 pm

    Din ciclul „Stiati ca…”

    Sunt multe legende, poezii epice si cantece in folclorul sarbesc despre Milos Obilic (zis si Kobilic sau Kobilovic). Ele zic ca era de natura supraomeneasca, ca mama sa era zana sau ca tatal lui era balaur, ca si-a dobandit puterea band lapte de iapa (de unde supranumele sale „Kobilic”, „Kobilovic” – „fiul iepei”, kobila = iapa). Calul sau se numea Zdral, fratii sai de cruce erau Milan Toplica si Ivan Kosancic, iar logodnica sau sotia lui a fost Mara, fiica cneazului Lazar Hrebeljanovic.
    Cea mai mare legenda legata de el este cea referitoare la uciderea sultanului Murat in batalia din Kosovo. Legenda spune ca, la cina organizata de Lazar in seara premergatoare bataliei, Milos Obilici se scoala, ridica paharul si lanseaza una dintre cele mai celebre expresii din folclorul sarb: „Cestiti kneze Lazar, i ti Vuce Brankovicu, i ti Ivane Kosancicu, i ti Milane Toplica, i vi braco Musici, i ti Juze Bogdane, i vi braco Jugovici, i vi svi ostale srpske vojvode koje ste s nama i med’ nama! Zavetujem se pred ovom svetom slikom Isusa Hrista, pred ovim hlebom i vinom da cu sutra na Kosovu ubiti Murata, i kakvi budemo sutra na Kosovu bicemo takvi doveka” – „Cinstite cneazule Lazar, si tu, Vuk Brankovic, si tu, Ivan Kosancic, si tu, Milan Toplica, si voi, frati Music, si tu, Jug Bogdan, si voi, frati Jugovic, si voi, toti ceilalti voievozi care sunteti cu noi si printre noi! Ma jur in fata acestei sfinte icoane a lui Iisus Hristos, in fata acestei paini si a acestui vin, ca maine in Kosovo il voi ucide pe Murat, si asa cum vom fi maine in Kosovo, asa vom fi in veci”, dupa care se ridica si paraseste cina.
    Il puteti urmari rostind aceasta fraza in aceasta secventa din filmul „Boj na Kosovu” („Batalia din Kosovo”), film omagial realizat in 1989, la implinirea a 600 de ani de la acest eveniment. Este interpretat de catre actorul de origine muntenegrina Zarko Lausevic: http://www.youtube.com/watch?v=FzThf26SKeI (ar fi vrut Obilic sa arate asa :P)
    Dupa el a fost numit orasul Obilic din Kosovo, cunoscut in vremurile iugoslave ca Obiliq si purtand in prezent sub numele de Kastrioti. Ordinul „Milos Obilic” a fost instituit in 1993 in Republika Srpska.

    Despre tabloul afisat aici – „Kosovska devojka” („Fecioara din Kosovo”) de Ulos Predic – in episodul urmator.🙂

  5. Olivia
    Octombrie 19, 2009 la 11:04 pm

    „alti istorici vestici explica ca in aceasta armata au participat cu soldati si alte tari din Balcani”
    Apai… tari? poate triburi, cnezate, pasalacuri, nu prea ma pricep eu la istorie, dar majoritatea tarilor balcanice stiu ca au aparut de curand, cam pe parcursul ultimelor 2 secole maxim. Bine, eu inteleg prin „tara” ideea moderna de „stat”, dar pe vremea aceea, banuiesc ca avea un sens mai larg (tinut, de ex.)

    • Anton Pann
      Ianuarie 3, 2013 la 12:49 pm

      Pai Muntenia lui Mircea cel Batran era Tara Romaneasca. Cum sa nu fie tari pe acele timpuri.

  6. Olivia
    Octombrie 19, 2009 la 11:57 pm

    Ia sa vedem ce ne povesteste „Academia Catavencu” despre acest eveniment…😀

    Kosovo Polje – batalia de la pagina cinci

    Pentru fiecare dintre noi Kosovo reprezinta ceva. Pentru sirbi e istorie si simbol, pentru albanezi casa, pentru Marko Bela un precedent iar pentru romani un nou motiv de a ne da cu parerea atunci cind nimeni nu ne-o cere.

    Toata lumea care a trecut prin clasa a opta a auzit de Kosovopolje, dar daca ati fost bolnavi in ziua aia sau n-ati avut timp, din cauza de meditatii la romana si matematica pentru treapta I de liceu aveti mai jos un rezumat al rezumatului:

    Vara lui 1389 incepuse prost pentru sirbii cneazului Lazar. Armatele otomane surprinse oarecum de rapiditatea cu care bulgarii isi aruncara sabiile si corpurile la picioarele lui Murad I erau in cautarea unui sparring-partner in Balcani sa-i bage in forma pentru batalia de la Rovine programata abia peste sase ani. Sirbii, care deja simtisera pe propria piele in 1371 cit de adinc taie lama iataganului isi faceau curaj singuri afirmind ca nici o infringere nu seamana cu alta.

    Pe la mijlocul lui iunie cele doua armate ajung fata in fata pe Cimpia Mierlei, un islaz la nord-vest de Pristina, dar hotarasc sa se odihneasca si sa inceapa a doua zi. Noaptea de dinaintea luptei cneazul Lazar si-o petrece alaturi de trupa intr-un chef de pomina in timp ce turcii au fost trimisi la somn imediat dupa ceai. A doua zi crestinii cu coifurile cit banita deschid traditional cu arcasii dar sagetile nici nu ajung pina la primele rinduri ale dusmanului.

    Trezindu-se nervos si cu o sapca de plumb pe cap Lazar da drumul cavaleriei grele care se pravaleste peste flancul sting otoman si-l dezmembreaza rapid. Pe dreapta insa, fiul lui Murad, Baiazid – viitoarea noastra cunostinta, initiaza un contraatac fulger si inscrie decisiv. De aici i se trage eroului Scrisorii a III-a porecla de de Yildirim -Fulgerul. Murad trece subit in eternitate citeva momente mai tirziu cind, sub pretextul predarii si al supunerii, un nobil sirb – Obilic, devenit ulterior nume de echipa de fotbal, inseala vigilenta badigarzilor sultanului si ii aplica acestuia o serie de lovituri taioase cauzatoare de moarte. Murad I ramine, pina la ora asta cel putin, singurul sultan otoman plecat spre Allah direct de pe cimpul de lupta.

    Prima miscare a lui Baiazid la aflarea vestii despre moartea tatalui sau e sa-si stringa de git fratele, pe Yakub Celebi, din dorinta sincera ca imperiul sa nu piara in lupte fratricide. Grabit sa ajunga inapoi la Edirne, caii beglerbegilor nu tropaiau inca pe mozaicurile Hagiei Sofia, pentru a-si lua in primire haremul ce i se cuvenea, proaspatul sultan sarbatoreste in graba victoria servind la botul calului o executie rapida a tuturor prizonierilor sirbi printre care se numara si neferictul Lazar cazut ca fazanul viu in mina turcilor.

    In urma acestei batalii micul imperiu sirbesc dispare insa dupa putina vreme familiile celor doi rivali Murad si Lazar, care au mierlit-o pe Cimpia Mierlei se incuscresc prin casatoria dintre Baiazid si una din fiicele lui Lazar, alianta care explica prezenta sirbilor linga otomani in batalia de la Rovine din 1395. Vechea populatie ilirica din zona este rapid convertita la islamism raminind pina azi singura natiune europeana cu semiluna rosie desenata pe ambulanta.

    In ciuda infringerii Vidovdan, asa cum le este cunoscuta vecinilor nostri ziua intii a bataliei de la Kosovopolje ramine un simbol al rezistentei si identitatii nationale sirbesti care va fi folosit excesiv de-a lungul timpului de catre politicieni. Pentru vechiul stat medieval al sirbilor Kosovo Polje a insemnat sfirsitul, pentru noi insa este doar inceputul.

    • Babasar
      Decembrie 1, 2009 la 8:39 pm

      Mari nenorociti cei de la Catavencu.Super tari.
      Multumesc pentru articol.Am sa-l pastrez.

  7. Noiembrie 15, 2009 la 9:36 am

    Pana la urma n-am inteles, Gjon Kastrioti era tatal sau bunicul lui Gjergj Kastrioti Skenderbeg?
    aici scrie ca era bunicul: http://www.albasoul.com/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=1654&mode=thread&order=0
    De asemena, in unele parti am citit ca banul croat se numea Ivan Palizna, iar in alte parti, ca de fapt era vorba de banul Ivaniš Horvat…

    • albaniaperomaneste
      Noiembrie 15, 2009 la 12:34 pm

      Exista o parare (dar si dovezi) ca tatal lui Skenderbeg se numea Gjon, iar bunicul Gjergj. Aceasta explica si obiceiul care exista si inca exista pe l albanezi, ca numele bunicului se da la nepot, deci Gjergj Kastrioti a luat numele dupa bunicul sau!

      • Anton Pann
        Ianuarie 3, 2013 la 12:57 pm

        Se pare ca si la aromani ar fi fost aceeasi regula. S-o mai pastra aceasta regula in zilele noastre ?

        • albaniaperomaneste
          Ianuarie 3, 2013 la 6:50 pm

          In Albania, pana acum 20 de ani aceasta traditie era inca respectata, dar ulterior nu prea…

  8. Noiembrie 15, 2009 la 12:50 pm

    Deci, la batalia de la Kosovopolje din 1389 a participat Gjergj Kastrioti, bunicul lui Skenderbeg, sau nu se stie sigur daca a fost bunicul Gjergj sau tata Gjon pe campul de lupta?

  9. Noiembrie 16, 2009 la 7:51 pm

    Am inteles ca exista o bogata traditie epica albaneza legata de batalia din Kosovo 1389. Ce ne poti spune in acest sens?

    • albaniaperomaneste
      Noiembrie 16, 2009 la 8:03 pm

      Exista o traditie epica, dar nu una foarte bogata ca pana la urma coalitia balcanica a pierdut batalia, deci nu mari motive (cu exceptii :wink:) pentru cantat sau povestit. Am sa ma documentez si o sa traduc cate ceva din eposul albanez in legatura cu batalia de la Kosovo – 1389.

  10. Ianuarie 21, 2010 la 8:02 am

    Poţi să-mi dai, te rog, sursa de la care ai luat informaţia: „Se crede ca Mircea cel Batran a sustinut aramata balcanica cu mai multi soldati romani, acest lucru constituind si unul dintre motive pentru care Mircea Cel Batran a intrat în conflict cu Imperiul Otoman.” Îmi trebuie pentru lucrare. Merci🙂

  11. albaniaperomaneste
    Ianuarie 21, 2010 la 12:12 pm

    Cred ca de la descopera.ro. Dar sigur e o sursa romaneasca. Am sa caut…😦
    http://www.e-scoala.ro/istorie/politica_cruciadelor.html

    • Ianuarie 22, 2010 la 12:59 pm

      Mulţumesc, e bine aşa🙂

  12. Ianuarie 22, 2010 la 1:02 pm

    Am reuşit, în sfârşit, să „lansez la apă” lucrarea intitulată „Mitul bătăliei de la Kosovo Polje în conştiinţa sârbilor”. Dacă sunteţi interesaţi, puteţi arunca un ochi pe ea pe blogul meu personal, la adresa:
    http://cerulsipamantulnostru.wordpress.com/mitul-bataliei-de-la-kosovo-polje-in-constiinta-sarbilor/
    Lectură plăcută!🙂

    • miomir
      Ianuarie 30, 2010 la 7:33 pm

      Buna Olivia
      Mi se par extrem de interesante preocuparile tale . Am tot umblat in zonele care le pomenesti : Kosovo , Rusia . Azi am descoperit blogul tau si de abia astept un dialog cu voi.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: