Kosovo je Srbija?
“Lažemo da bi smo obmanuli sebe, da utešimo drugog; lažemo iz samilosti, da nas nije strah, da ohrabrimo, da sakrijemo svoju i tudju bedu, lažemo zbog poštenja. Lažemo zbog slobode. Laž je vid našeg patriotizma i potvrda naše urodjene inteligencije. Lažemo stvaralacki, maštovito, inventivno.”
“ Noi mintim ca sa ne deceptionam pe noi insine, ca sa consolam pe ceilalti. Noi mintim pentru mila, mintim ca sa inlaturam frica, ca sa ne incurajam pe noi insine si ca sa ascundem mizeria noastra, dar si a altora. Noi mintim pentru dragoste si onestitate. Noi mintim pentru libertate. Minciuna este o trasatura a patriotismului nostru si dovada a istetimii inascute. Noi mintim in mod creativ, imaginativ si inventiv.”
Dobrica Ćosić – scriitor Serb si nationalist renumit, presedinte al Yugoslaviei intre 1992 – 1993.
Am deschis acest subiect de discutie nu cu scopul de a lua partea sarbiilor sau albanezilor in aceasta disputa care a durat sute de ani. ‘’Kosovo je Srbija’’ este o expresie care s-a auzit si inca se mai aude pe straziile Belgradului, s-a auzit la Bucuresti si peste tot in Romania si intodeauna a fost insotita de un mix de sentimente. Incercand sa evit sentimente pro sau contra expresie : Kosovo je Srbija, va ofer o scurta prezentare a problemei, vazuta din anumite puncte de vedere care pot ajuta pe oricine sa judece daca expresia are sens si baza istorica sau este un rezultat a emotiilor complexe care au caracterizat Iugoslavia si tariile care s-au format dupa dastramarea acesteia.
1. Istorie
Albanezii.
– Din datele istorice, dar si din cele arheologice, lingvistice si antropologice se poate trage concluzia ca albanezii sunt urmasii directi ai Ilirilor si de aceea sunt considerati primii in pamanturile in care traiesc si astazi. Într-o excelentă lucrare, «Gli illiri», a cercetătorului croat Aleksander Stipcevici, din Zagreb, publicată încă din anul 1966, când situaţia din Kosovo nu ridica probleme, aflăm că vechii greci numeau ca iliri «…populaţiile aşezate la nord de Macedonia şi Tracia, de la hotarele Caoniei şi de la Tesporţia până la Dunăre». Autorul ajunge la concluzia că «…ilirii locuiau o întindere cuprinsă între Marea Adriatică la vest şi Alpii orientali până la Dunăre, Morava la est şi pământurile elenice la sud», ceea ce ne duce la concluzia că erau vechi locuitori ai Peninsulei Balcanice, având unele asemănări cu populaţiile din marea familie tracică şi fiind în contact direct şi cu cea dacică. Ilirii vor fi romanizaţi pe coasta Mării Adriatice, dând şi unii împăraţi Romei, însă marea masă iliră îşi va păstra etnicul până în secolul VII, când se va începe asimilarea lor de coloniştii diferitelor neamuri slave, mai puţin cei din Munţii Albaniei, albanezii considerându-se a fi urmaşii vechilor iliri“, spune Gelcu Maksutovici, doctor în istorie şi preşedintele Uniunii Culturale a Albanezilor din România.
„Din toate timpurile, cele mai multe neînţelegeri între sârbi şi albanezi s-au concentrat asupra districtului Kosova, pe care sârbii, din interese politice, îl desemnează cu numele de Vechea Serbie. Or, istoria ne arată că ţinutul pe care sârbii îl numesc astfel se numea, în antichitate: Dardania. Căutând etimologia cuvântului, vedem că albanezii traduc acest cuvânt, în limba lor, prin pară sau păr (dardha). În Albania sunt însă şi azi multe sate cari poartă numele de Dardha şi locuitorili lor se numesc Dardhani sau Dardhari, ceea ce corespunde exact cu numele vechilor Dardanieni, cari nu erau altceva decât strămoşii albanezilor ce locuiesc aceste ţinuturi şi azi. Cât priveşte pe Sârbii, venirea lor în Balcani datează numai din era noastră: 636, cotropind ţinuturile ocupate atunci de către albanezi, cari au trebuit să le cedeze locul şi să se refugieze în munţi. Şi atunci vedem pe sârbi stabilindu-se în părţile pe care o numesc Vechea Serbie.“ (Nicolae Lako, „Drepturile Albaniei“, Tipografia Albania, Constanţa, 1921)
In anul 160 I.H Iliria este ocupata decatre Imperiul Roman si Dardania devine parte a Moesiei de Sus (Moesia Superiora). Capitala Dardaniei devine Naissus. Regiunea, deja romana, a Dardaniei includea Kosovo de astazi, in est, si provincia nou creata a Prevalitanei, cu capitala in Doclea.
In 527, imparatul Justinian I, incepe ocuparea regiunilor romane. Dupa cativa ani Dardania este inclusa in Imperiul Bizantin. Cu inceperea sec. VII in regiune incep sa se simta primele miscari ale slavilor. Intre anii 839 – 852 Dardania se gaseste sub ocupatia imparatului bulgar, Khan Presian.
In aceasta perioada Imperiul Bizantin incepe un nou razboi cu Imperiul bulgar si in anul 1018 reuseste sa re-ocupe Dardania.
In sec. XI Imperiul Bizantin incepe sa dispara si un nou imperiu incepe sa se faca simtit in viata Dardaniei: Imperiul Sarbilor. In 1018 Stefan Nemanja incepe razboiul pentru ocuparea Dardaniei, lucru care il reuseste in anul 1216. Sarbii reusesc sa creeze Imperiul Sarbiilor (1346 – 1371) care includea Sarbia de astazi, Muntenegrul si o parte din Kosovo de astazi.
Sarbii
Sarbii sunt un popor care apartine grupului Indo-European si in acelasi timp rasei slave. Analizele etnice arata ce ei (sarbii) sunt de orgini Balto-Slavice. Exista 2 teorii despre venirea lor in Balkani : 1. veniti din munti Urali (aici se face o legatura probabila cu triburile sorb, care traiau in muntii Caucazi); 2. veniti din Europa centrala : Sudul Germaniei si nordul Cehiei de astazi. Exista o a treia varinata despre origina sarbilor, dar care nu gaseste un sprijin real in lumea oamenilor de stiinta, cea ca sarbii sunt urmasi ai iliriilor si ca Regatul Ilir era condusi de sarbi.
Exista date istorice care dovedesc ca triburile slave au ajuns in Balkan in sec. VII intr-un numar nu foarte bine determinat, dar se crede ca au fost in jur de 10-20 000 de oameni. La inceput slavii nu au avut un teritoriu al lor, dar la putin timp dupa ce au ajuns in Balkan ei au ajuns la o intelegere cu Heraclius Flavius Augustus (Imparat Roman) si au ocupat teritoriul Dalmat. Se crede ca numele de Sarb provine din latina – servus: servant. Prima organizare statala a sarbilor are loc in sec VII si VIII. Nu se stie care a fost prima capitala (se crede ca au fost mai multe orase importante), dar in croniciile istoricilor contemporani se vorbeste de Ragusa (Dubrovnik de astazi) si Dostinika. Desi multi cercetatori s-au concentrat la analizarea primelor forme state ale sarbilor, nici-unul nu a reusit sa stabileasca locul exact al orasului Dostinika.
In 1018 dinastia Nemanja incepe razboiul pentru ocuparea Dardaniei, lucru care il reuseste in anul 1216. Sarbii reusesc sa creeze Imperiul Sarbiilor (1346 – 1371) care includea Sarbia de astazi, Muntenegrul si o parte din Kosovo de astazi.
La venirea lor pe Pensinsula Balcanica sarbii au fost un popor pagan. Nu exista date clare despre primele contacte ale sarbilor cu popoarele care traiau déjà in Balcan, dar se stie ca au existat schimburi de cuvinte, spre exemplu: sarbii au folosit aceasi denumiri ca si popoarele autohtone pentru muntii, rauriile si regiuniile mai mari, dar au folosit noi denumiri in slava pentru regiuni mai mici (care astazi le numim sate). De la vlahi si de la albanezi sarbi au luat anumite terminologii in cresterea animalelor, iar in schimb, vlahi si albanezi au imprumutat multe cuvinte din domeniul agricultural.
Vlahii si albanezii foloseau aceasi cuvant pentru a distinge pe sarbi de la alte popoare skje. Acest cuvant a ramas si in ziua de astazi in limba albaneza.
2. Demografie.
1455
– Recensamantul funciar (Sûreti defter-i sancak-i Arvanid, H. Inalcik, Ankara 1954) din 1455 inregistreaza un total de 480 de sate, din care doar 23 aveau denumiri in limba albaneza, 45 in limba vlaha, cateva in limba greaca, croata, bulgara si evreaisca. Restul satelor (majoritate lor) aveau denumiri in limba sarba. Bazandu-se pe aceste date se poate presupune ca sarbii au fost majoritari in Kosovo.
1487
– Recensamantul dinastiei Brancovic. Acest recensamant acopera regiunile : Vucitrn, Ipek, Klinje e Poshtme, Decani si Metohija. Populatia acestor regiuni se imparte in crestini si musulmani, neoferind vre-o informatie despre etnia locuitorilor.
Sec. XVII si XVIII
Intre anii 1683–1699 are loc razboiul intre Impriul Otoman si cel Habsburg. Albanezii, condusi de Pjeter Bogdani, reusesc cu sprijinul armatei austriaca sa elibereze Kosovo (de catre turci) in 1686. Cativa istorici (Mile Bjelajac, Istvan Deak) pretind ca un numar de 60 000 de sarbi au fost obligati sa lase Kosovo si sa mearga in Vojvodina. Aceasta miscare a populatie este recunoscuta in istoria sarba ca migratia mare a sarbiilor. Insa, exista si alte puncte de vedere, sprijinite in mod special de istoricul Noel Malcolm care explica, ca mitul migratiei sarba este o teza politica a sarbiilor ca sa justifice majoritatea albaneza in regiunea Kosovo.
Sec. XIX
In 1804, sarbii incep asa numita Revolutie Sarba si reusesc ca in 1867, sa declare independenta. Kosovo nu este parte a Sarbiei. Nu exista vreun recesamant care sa ofere date exacte despre populatia lui Kosovo. Recensamintele din acest secol sunt contradictorii (de multe ori albanezii sunt majoritari, de alte ori sarbii) si aceasta de datoreaza in mod special datelor oferite de catre Imperiul Otoman, care impartea cetatenii in functie de religie si nu de etnie.
Statisticiile austriace din 1899 prezinta astfel situatie demografica din Kosovo :
- 182,650 albanezi (47.88%)
- 166,700 Serbi (43.7%)
Sec. XX
In 1906, jurnalistul britanic H. Brailsford estimeaza ca 75% din populatia lui Kosovo este albaneza. Alfred Stead, publica o harta demografica care arata ca albanezi reprezinta doar 50% din populatia lui Kosovo.
Cel care a oferit date mai exacte a fost istoricul neamt Gustav Weigand:
- Pristina: 67% Albanezi, 30% Serbi;
- Prizren: 63% Albanezi, 36% Serbi;
- Vučitrn: 90% Albanezi, 10% Serbi;
- Uroševac: 70% Albanezi, 30% Serbi;
- Gjilan: 75% Albanezi, 23% Serbi
- Mitrovica: 60% Serbi, 40% albanezi.
1921
Primul recensamant din Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor ofera urmatoarele date, privind populatia din Kosovo (bazandu-se pe limba maternal a locuitorilor lui Kosovo):
- Albanezi: 288,907 (65.8%)
- Serbi sau croati: 114,095 (26.0%)
- Turci: 27,915 (6.4%)
- Romani: 402
- Sloveni: 184
- Nemti: 30
- Unguri: 12
1931
Recensamantul din 1931 separa populatia de 552,064 locuitori astfel :
- Albanezi: 331,549 (60.06%)
- Sarbi, Croati, Sloveni si Macedonieni: 180,170 (32.64%)
- Unguri: 426 (0.08%)
- Nemti: 241 (0.04%)
- Alte popoare slave: 771 (0.14%)
- alti: 38,907 (7.05%)
1940
Faceti click pe harta pentru a vedea mai multe amanunte.
1948: 727,820 locuitori:
-
- 498,242 Albanezi (68.46%)
- 171,911 Serbi (23.62%)
- 28,050 MunteNegreni (3.86%)
- 11,230 Roma (1.54%)
- 5,290 Croati (0.73%)
- 1,315 Turci (0.18%)
- 526 Macedonieni (0.07%)
- 362 Russi (0.05%)
- 283 Sloveni (0.04%)
- 197 Nemti (0.03%)
- 83 Unguri (0.01%)
- 77 Bulgari (0.01%)
- 39 Italieni
- 29 Cehi
- 18 Romani
- 2 Slovaci
- 9,679 Musulmani (1.33%)
- 456 fara etnie (0.06%)
1953: 808,141 locuitori:
-
- 524,559 Albanezi (64.91%)
- 189,969 Serbi (23.51%)
- 34,583 Turci (4.28%)
- 31,343 MunteNegreni (3.88%)
- 6,201 Croati (0.77%)
- 972 Macedonieni (0.12%)
- 411 Sloveni (0.05%)
- 6,241 Yugoslavi (0.77%)
1961: 963,959 locuitori:
-
- 646,604 Albanezi (67.08%)
- 227,016 Serbi (23.55%)
- 37,588 Muntenegreni (3.9%)
- 8,026 Musulmani (0.83%)
- 7,251 Croati (0.75%)
- 5,203 Yugoslavi (0.54%)
- 3,202 Roma (0.33%)
- 1,142 Macedonieni (0.12%)
- 510 Sloveni (0.05%)
- 210 Unguri (0.02%)
Faceti click pe harta pentru a vedea mai multe amanunte.
1991
Faceti click pe harta pentru a vedea mai multe amanunte.
3. Serbia Veche
Teoria despre Serbia Veche puteam sa-o includ la inceputul acestei discutii, dar nevrand sa adorm curiositatea cititorului, am lasat-o la sfarsit. Raspunsul despre istoria Serbiei Veche am gasit-o la mai multe carti scrise de istorici, insa aceasta lucrare am bazat-o cel mai mult (sub sugestia unui prieten sarb) pe cartea istoricului si academicului Sima Ćirković (nascut la Osijek, 29 ianuarie 1929) – The Serbs.
Cele mai importante personajele istorice din perioada a asa numitei Serbia Veche (Stara Serbia) sunt Stefan Nemanja (Sfantul Simeon) si fiul sau Ratsko (Sfantul Sava). Cel mai important oras din Serbia in sec. XII a fost orasul Ras, care a fost fondat de catre Imparatul bulgar Peter.
Nemanja a luat puterea intr-o perioada nu tocmai stralucita si activa pentru istoria Serbiei. El a ales sa-i se opune Imperiul Bizantin si pentru a reusi acest lucru a stabilit relatii cu Frederick Barbosa, Imparatul Sfant al Romei si cu Republica Veneta. Aceste relatii nu au fost de durata si Nemanja a capitulat in fata Imperiului Bizantin (1172). Ca pedeapsa bizantinii l-au luat pe Nemanja la Constantinopol unde l-au umilit. Dupa putin timp petrecut in centrul Imperiului Bizantin, Nemanja se intoarce din nou in Serbia, unde devine din conducatorul tarii.
Chiar daca pierduse in fata Imperiului Bizantin Nemanja a reusit sa mentina influenta in regiune. Stefan Nemanja si familia lui au avut sub conducere teritorile Serbiei Sfante (Baptised Serbia – Serbia botezata) si Zahumlje, Travunia si Duklja. Nemanja a stapanit si pamanturile care se aflau in nordul raului Drin. Insa, trebuie inteles ca aceste teritorii nu erau unite si nu creau un singur stat. Fiind regiuni cu obiceiuri si traditii diferite erau conduse de conducatori autohtoni. Observand acesta structura Stefan Nemanja si-a dat seama de pericolul conflictelor interne si a inceput incercarile pentru a mentine aceste regiuni sub influenta sa.
Dupa Asamblea din Ras, 1196 Nemanja lasa puterea la al doilea fii al sau, Stefan, si se retrage si se face calugar. El a ales sa petreaca restul vietii la prima manastire mare din Serbia, manastirea din Studenica, care a fost construita chiar de el in 1183.
Manastirea din Studenica
Dupa intrarea in manastirea din Studenica, Nemanja isi schimba numele in Simeon (calugarul Simeon). In 1198 el paraseste manastirea si se duce in muntele Atos dupa fiul sau, Rastko, deja numit calugarul Sava. Nemanja moare in 1199.
Studenica, locul unde a fost prima manastire sarbeasca, de catre Stefan Nemanja
Impreuna cu fiul sau, calugarul Sava, Nemanja fondeaza manastirea Hilandar ca “sa serveasca ca un loc care sa primeasca oamenii Serbiei”. Din acest moment Sarbii au un loc al lor care ii reprezinta in lumea ortodoxa, la fel ca pe greci, rusi, georgeni si bulgari.
Muntele Athos, unde se afla manastirea sarbeasca, Hilandar, construita de catre Ratsko Nemanja
In timpul ceremoniei ingroparii ale celor mai importante relice ale lui Stefan Nemanja la Studenica, se observa un ritual plin de respect care mai tarziu avea sa constituie baza cultului Sfantului Simeon. El avea sa devina patron sfant al tuturor urmasilor sai, inainte lui Hristos si Sfantei Maria si intermediar al poporului sau. Deci, Nemanja a jucat un rol important in istoria Serbiei, mai mult dupa moartea sa, decat atunci cand a fost in viata. El a fost pus in capul dinastie sacre care la randul ei a oferit ortodoxismului sarb o multime de sfinti.
Istoria Serbie a fost scrisa pentru prima data in sec. XVII si incepe cu Stefan Nemanja.
Mai tarziu, printre alte personaje istorice care au jucat rol in istoria Serbiei au fost si:
– Regele Urosh II Milutin (cel care construieste prima manastire mare de langa Prizren – manastirea din Gracanica);
– Stefan Urosh I – cel care in 1276, pentru a se feri de atacurile venite din nord (unguri etc.) muta centrul regatului sau la Pec. Regele a inceput exploatarea minelor de langa Pristina avand in acest fel posibilitatea imbunatetirii relatiilor comerciale cu diferite tari, in mod special cu Italia si Franta. Stefan Urosh a construit manastirea din Sopocani, langa Novi Pazar de astazi.
– Stefan Dusan, regele declarat ai Sarbilor si Grecilor. Sub conducerea lui sarbii au ocoupat, Albania, Epirul, Aetolia, Acamania, Macedonia si Thesalia.
Daca credeti ca puteti ajuta cu date istorice aceasta rubrica, nu ezitati sa ma contactati la albaniaperomaneste@yahoo.com. Orice informatie va fi publicata sub numele celui care o ofera.
Lasă un răspuns către albaniaperomaneste Anulează răspunsul
Despre Kosovo...in limba romana 
Totusi trebuie sa ne gandim ca in orice constitutie a unui stat suveran e stipulat faptul ca acel stat este indivizibil si inalienabil, de aia privesc independenta Kosovo ca fiind cam suspecta.Nici voua, albanezilor nu v-ar conveni ca o regiune din tara voastra, unde albanezii sunt minoritari (situatia asta e ipotetica) sa isi declare independenta precum Kosovo.
Acuma intelegi de ce Romania nu va recunoaste niciodata independenta Kosovo, deoarece se creeaza un precedent foarte periculos , mai ales pentru majoritatea ungureasca din cele 2 judete romanesti, Harghita si Covasna, iar aceia vor incepe imediat sa latre ca vor autonomie samd (cum au si facut-o, de altfel)
PS:SUA a sustinut independenta Kosovo deoarece are interese in aceasta regiune, nu ptr ca ar tine la albanezi.Kosovo s-a nimerit sa fie localizat intr-o regiune foarte turbulenta si sa fie o importanta piesa pe o imensa tabla de sah.
O sa revin asupra acestui comentariu, dar ce pot zice acum este ca sunt aproape sigur, ca mai devreme sau mai tarziu Romania ca recunoaste Kosovo.
Nu cred, din cauza problemei cu ungurii..imediat ce România ar recunoaşte independenţa Kosovo, ungurii ar începe să facă presiuni la nivel înalt
Studii genetice au demonstrat că albanezii au cam aceeaşi amprentă genetică ca toate popoarele din Balcani (haplogrupurile I şi J pe linie patriliniară http://en.wikipedia.org/wiki/File:Haplogroup_I.png)
De asemenea se remarcă si E1b1http://en.wikipedia.org/wiki/File:HgE1b1b1a2.png
http://en.wikipedia.org/wiki/Haplogroup_E1b1b_(Y-DNA)
http://en.wikipedia.org/wiki/Haplogroup_J_(Y-DNA)
http://en.wikipedia.org/wiki/Haplogroup_I_(Y-DNA)
Aici sunt linkurile de pe wikipedia unde se explică foarte concis răspândirea acestor haplogrupuri si markere genetice.
De adăugat, foarte important ar fi faptul că deşi sârbii vorbesc o limbă slavă, impactul genetic slav este destul de redus, haplogrupul asociat cu slavii, R1a regăsindu-se în maxim 15% din populaţia masculină a Serbiei.Majoritare în Serbia sunt haplogrupurile caracteristice Pen Balcanice, I şi J.
Oricum, sunt convins ca sârbii se trag si ei din traci, iar ilirii erau un trib de traci, ca numeroase altele, de altfel.
Deci, într-o mare parte, conflictul sârbo-albanez este fratricid şi ar trebui sa înceteze.
„Deci, într-o mare parte, conflictul sârbo-albanez este fratricid şi ar trebui sa înceteze.”
Având în vedere că toţi avem, în cele din urmă, aceeaşi origine – fie că ne tragem din două maimuţe sau din Adam şi Eva – toate conflictele ar trebui să înceteze. Nu este nevoie de sute şi mii de teste genetice şi teorii şi dovezi pentru a ajunge la concluzia că un conflict, cu atât mai mult un război, trebuie să înceteze.
Numai răul din noi nu ne este neam, şi totuşi tocmai împotriva lui nu luptăm.
Timoc si Banatul „sarbesc” sunt pamanturi Romanesti ! Impreuna spre Victorie !
Un camarad are un account „de vizitat” pe youtube.
Prietenia romano-sarba http://www.youtube.com/watch?v=6T3LjfagvaE
Albania support Romania ! Basarabia pamant romanesc http://www.youtube.com/watch?v=UeWonSkW5Uw
Daca se poate sa-mi traduceti cate ceva din acest clip 😀
Nu comentez decat ca expresia corecta in limba sarba este „Kosovo je Srbija” – asa se scrie numele tarii in limba respectiva. Ar fi bine daca ai putea modifica in titlu si in tag-uri, eventual in text, pentru ca un plus de corectitudine inseamna intotdeauna un plus de respect si credibilitate 😉
Correct!
Parcă înaintaşii noştri erau oleacă mai luminaţi la minte decât noi. De când au apărut de-a lungul istoriei religiile şi simţul identităţii naţionale, lumea parcă a luat-o razna, zău… Iugoslavia, „culmea Balcanilor”, ne-a oferit cel mai bun exemplu în acest sens (din Europa, că în lume există locuri unde se petrec grozăvii chiar mai mari).
Cred ca ar fi mai corect sa ne intrebamcum au ajuns slavii sa fie majoritari in anumite regiuni din Balcani .Sau turcii.Sau ungurii…
Raspunsul este stiut 😛 RIN COTROPIRE ,genocid ,jaf !.
De aici incolo ce ar mai fi de discutat si pentru ce sa ne intrebam {si sa ne miram}cum au ajuns albaneziimajoritari in Kosovo,sau romanii in Ardeal ?
Fara indoiala tinutul Kosovo apartine din punct de vedere istoric albanezilor.
Faptul ca slavii au inaintat in Kosovo {antica Dardania}dupa sec.7-8,apoi s-au retras in parte ,dupa care iar au revenit si iar au plecat{unii pe teritoriul Banatului},nu le da sarbilor drepturi suplimentare asupra acestui teritoriu .Acelasi lucru se intampla si cu ungurii in Ardeal,si cu rusii in Basarabia.Pentru care motiv ar avea mai multe drepturi rusii in Basarabia in comparatie cu romanii moldoveni ?
Poate nu m-as fi interferat in discutie,dar intalnesc prea des afirmatii de genul:”sarbii,sau ungurii su turcii au fost mai numerosi acum cateva sute de ani in anumite regiuni”..Sa insemne asta ca nu mai sunt urmasii unor migratori veniti pe pamanturile noastre din strafundurile Asiei,si ca asta le da dreptul sa ne dea pe noi afara din casa parintilor nostri ?
Iata niste raspunsuri simple la intrebari pe care incearca sa le complice propaganda adversa noua sau albanezilor,cei care suntem BASTINASII pamanturilor ravnite de slavi,unguri,turci .
Kosovo – un stat cu trecut balcanic, dar cu viitor european
Prin aceasta declaratie noi, liderii poporului, alesi democratic, proclamam Kosovo ca stat independent si suveran”, acestea au fost cuvintele prin care Hasim Thaci, premierul Kosovo, a anuntat, la 17 februarie 2008, statutul de independenta pentru provincia din Sudul Serbiei.
Prin Declaratia de Independenta este consacrata o republica democratica, seculara si multietnica intemeiata pe principiul nondiscriminarii si al protectiei egale in fata legii. Un Kosovo independent este in mod fundamental o republica multietnica ce presupune un spatiu public al includerii si al participarii politice. Noul stat se angajeaza sa respecte si sa promoveze drepturile tuturor comunitatilor din Kosovo, scop in care li se vor asigura conditiile necesare participarii politice in procesul de luare a deciziilor. Textul Declaratiei de Independenta face referire la intentia noului stat de a „contribui la reconcilierea care va permite Sud-Estului Europei sa depasesca conflictele trecutului si sa creeze noi legaturi pentru cooperarea regionala”. Se vorbeste, de asemenea, de necesitatea adoptarii unei Constitutii, care sa exprime angajamentul noului stat pentru respectarea libertatilor fundamentale ale tuturor cetatenilor sai.
Declaratia de Independenta se pronunta ferm in favoarea integrarii Kosovo in spatiul euro-atlantic. Comunitatea Internationala a avut reactii diferite cu privire la anuntul lui Thaci.
SUA si cei mai importanti membri ai UE au anuntat anterior ca vor recunoaste noul stat.
Spania, Slovacia, Cipru, Grecia, Bulgaria si Romania anuntasera anterior ca nu vor recunoaste o declarare unilaterala a independentei.
Liderii Serbiei au negat noul statut al Kosovo, calificandu-l drept un stat artificial, iar, Rusia, cel mai ferm sustinator al integritatii teritoriale a Serbiei, a cerut reunirea de urgenta a Consiliului de Securitate al ONU pentru a anula independenta provinciei. In numerele viitoare vom detalia pozitiile exprimate de anumite state in legatura cu actul unilateral al autoritatilor de la Pristina.
Totul incepe in Kosovo, totul se termina in Kosovo
Tragedia dezmembrarii fostei Iugoslavii a inceput in momentul in care in fiecare dintre republicile federatiei a avut loc etnicizarea spatiului public. Ascensiunea elitelor etnonationaliste s-a produs in general pe fondul falimentului economic si ideologic al statului pana nu demult condus de Tito. Pe la mijlocul anilor 1980, societatea iugoslava a inceput sa se sparga de-a lungul clivajelor etnice in masura in care, din punct de vedere economic, republicile slovena si croata percepeau drept o povara provinciile sarace precum Kosovo, in contextul unei Federatii Iugoslave dominate de sarbi. Fiecare natiune, altadata parte organica a edificiului iugoslav, trecea acum printr-un amplu proces de instrainare, de alienare, una fata de alta.
A fost un moment imediat speculat de elitele nationaliste, care s-au impus pe o platforma politica de valorizare a specificului etnic si de exacerbare a diferentei, a alteritatii. Controlând mass-media, noile elite au urmarit constructia graduala a unei realitati sociale si a unui univers dominat de teama si ura etnica, care portretizeaza natiunea sarba drept inconjurata de dusmani si amenintata de genocid. Spre exemplu, celebrul Memorandum din 1986 al Academiei Sarbe de Arte si Stiinte vorbea de un genocid impotriva populatiei sarbe din Kosovo si de persecutiile la care erau supusi sarbii din Croatia. In acest context s-a impus Slobodan Milosevici.
Momentul decisiv al carierei sale care l-a propulsat pe scena politica a Balcanilor a fost in iunie 1989, pe campia de la Gazimestan din Kosovo, unde se aniversau 600 de ani de la Batalia de la Campia Mierlei. Cu aceasta ocazie, Milosevici ar fi spus comunitatii sarbe din Kosovo ca „astazi, la mai bine de 600 de ani, suntem din nou angajati in lupte. Nu sunt batalii militare, desi acestea nu trebuie pe deplin excluse”. Era un moment de maxima inflamare a relatiilor dintre albanezi si minoritatea sarba din Kosovo: tocmai se anulase autonomia provinciei, iar sarbo-croata devenise limba oficiala intr-o regiune in care doar 10% din populatie era de etnie sarba.
La 25 iunie 1991, Croatia si Slovenia si-au proclamat independenta, iar in ianuarie 1992 erau oficial recunoscute de catre Comunitatea Europeana. Era inceputul sfarsitului pentru Federatia Iugoslava, debutul razboaielor etnice care vor desfigura spatiul balcanic pe parcursul anilor ‘90. Aspiratia croata la independenta a fost urmata de o puternica opozitie din partea minoritatii sârbe din regiunea Krajina, care a proclamat asa-numita Regiune Autonoma Sârba si ulterior Republica Sarbeasca a Krajinei.
Milosevici a fost si a ramas pe parcursul anilor ‘90 un mare sustinator al unui proiect iluzoriu: Serbia Mare. In acest scop a incurajat si sustinut tendintele secesioniste ale comunitatilor sarbe din Slovenia, Croatia, Bosnia-Herzegovina, transformandu-le rand pe rand in adevarate campuri de lupta. Armata populara iugoslava, organizata potrivit conceptului de aparare nationala totala si cu o conducere majoritar sarba, a intervenit pentru a proteja comunitatea sarba din Krajina. Practic, cauza principala a luptelor care au urmat a fost minoritatea sârba din Krajina si Slovenia Orientala, care era decisa sa nu paraseasca Iugoslavia.
Conflictul a durat pana in ianuarie 1992, fortele sarbe ocupand un sfert din teritoriul croat, pe care l-au controlat pana in 1995. In 1992 au fost desfasurate si primele forte ONU de mentinere a pacii. Totusi, eficienta acestora a ramas marginala. Intre 1992-1995 Bosnia-Herzegovina a devenit scena luptelor dintre comunitatile sarba, musulmana si croata. In tot acest timp, Milosevici i-a sprijinit activ pe sarbii bosniaci. Campaniile sarbesti de epurare etnica si deportarile au obligat comunitatea internationala sa actioneze decisiv. In aprilie 1994, NATO a declansat prima sa campanie aeriana din istorie, obligandu-l pe Milosevici sa accepte o partajare etnica a Bosniei recunoscuta prin Acordul de la Dayton din 21 noiembrie 1995.
Tragedia Balcanilor a avut dintr-o anumita perspectiva un aspect circular: totul a inceput in Kosovo, totul s-a terminat in Kosovo. Intre 1996 si 1999 relatiile dintre comunitatea albaneza din Kosovo si Belgrad s-au deteriorat continuu. Grupari paramilitare sarbe au fost trimise sa actioneze impotriva civililor albanezi. Sute de refugiati albanezi au inceput sa paraseasca provincia. In aceste conditii a aparut Armata de Eliberare din Kosovo, o grupare paramilitara creata in scopul protejarii civililor albanezi in fata abuzurilor Belgradului.
Mai multe rezolutii ale Consiliului de Securitate au catalogat actiunile lui Milosevici ca amenintari la adresa pacii si securitatii internationale, mai ales in contextul in care liderul de la Belgrad a ordonat deportari si campanii de epurare etnica. In aceste conditii, o reactie a comunitatii internationale a devenit imperativa. Dupa esecul tratativelor de la Rambouillet, pe 24 martie 1999, fara un mandat explicit din partea Consiliului de Securitate, dar in spiritul rezolutiilor sale, NATO a declansat o campanie aeriana de bombardament strategic care avea sa dureze 78 de zile. A fost un razboi preventiv impotriva lui Milosevici, pentru a-l forta sa opreasca abuzurile la adresa civililor albanezi. Finalitatea campaniei de diplomatie coercitiva a fost retragerea de facto a sarbilor din Kosovo si plasarea provinciei sub administratie ONU. Forte NATO au fost desfasurate pentru mentinerea pacii in regiune.
Administratia ONU si planul Ahtisaari
Din 1999, Kosovo a fost administrata de ONU in conformitate cu Rezolutia 1244, care stabilea un statut de autonomie. Potrivit prevederilor Rezolutiei, UNMIK (Misiunea ONU in Kosovo) trebuia sa asigure administratia provinciei si sa supravegheze procesul de alegere a unor noi organe de conducere. Actiunile UNMIK erau securizate prin prezenta KFOR, trupe ale NATO de mentinere a pacii. In 2001, UNMIK a introdus o Constitutie in baza careia trebuiau organizate alegerile pentru desemnarea puterii politice. Constitutia din 2001 a stabilit existenta unui parlament care avea sarcina de a alege presedintele si premierul.
Pana in 2007 au fost organizate trei scrutinuri pentru alegerile legislative. Cei mai importanti competitori au fost LDK (Liga Democrata din Kosovo) si PDK (Partidul Democrat din Kosovo). Cei doi presedinti desemnati de parlament au fost Ibrahim Rugova (2002-2006) si Fatmir Sejdiu. In 2004, albanezii au atacat cateva enclave sarbe, fapt care a pus sub semnul intrebarii eficacitatea misiunilor KFOR si UNMIK. Un an mai tarziu, SUA au propus reluarea discutiilor cu privire la statutul Kosovo. Tot in 2005, Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, l-a numit pe Martti Ahtisaari trimis special pentru Kosovo. Sarcina lui Ahtisaari era aceea de a evalua situatia din Kosovo si de a propune un plan cu privire la viitorul statut al provinciei. Cele doua parti implicate direct in chestiunea Kosovo aveau pozitii total diferite. Sarbii erau dispusi sa acorde o larga autonomie provinciei cu conditia ca aceasta sa ramana in granitele Serbiei. Pentru autoritatile de la Pristina renuntarea la statutul de independenta era ceva inacceptabil.
In februarie 2007, Martti Ahtisaari a prezentat in fata ONU planul sau. Acesta acorda un rol important UE si SUA in structurarea viitorului Kosovo, care trebuia sa devina independent sub supravegherea unui Reprezentant Civil International, care avea o autoritate superioara guvernului kosovar. Membrii guvernului de la Pristina puteau fi inlaturati de catre Reprezentantul International, daca nu respectau acordul convenit la nivel international. Reprezentantul Civil International era si reprezentantul UE in Kosovo si avea ca adjunct un american. Trupele KFOR urmau sa fie inlocuite de armate ale UE prin PESA (Politica Europeana de Securitate si Aparare). Pana la 20 iulie 2007, lucrurile pareau sa se aseze in favoarea albanezilor kosovari, care beneficiau de sprijinul Occidentului. Pentru a putea fi pus in practica, planul Ahtisaari avea nevoie de o noua rezolutie din partea Consiliului de Securitate al ONU si implicit de acordul unanim al celor cinci membri ai acestuia. Dreptul de veto pe care Rusia il are in Consiliul de Securitate a fost instrumentul ales de Moscova pentru a pune capat planurilor Occidentului. Rusia a ramas o ferventa sustinatoare a integritatii teritoriale a Serbiei. In august 2007 a aparut o troica formata dintr-un reprezentant al UE, unul al SUA si un altul al Rusiei, care a incercat timp de 120 de zile sa obtina un consens intre albanezi si sarbi. Raportul prezentat de troica la 7 decembrie 2007 a confirmat esecul negocierilor.
Proiectul Americii de reamenajare a Balcanilor
De ce sunt Statele Unite cel mai mare suporter al independentei provinciei Kosovo? Contextul international actual pare foarte putin pregatit sa digere practic o retrasare a granitelor intr-o zona extrem de sensibila pentru securitatea Europei.
Este deja vizibil un consens public care se grabeste sa acuze America de superficialitate, de neintelegere a unor realitati europene profunde.
Cel mai invocat argument este acela ca, odata ce independenta Kosovo va fi acceptata si legitimata prin recunoastere internationala, consecinta imediata ar consta intr-o dispersie a instabilitatii in intreaga Europa: precedentul Kosovo va fi utilizat ca justificare pentru secesiuni in zone in care tensiunile etnice sunt inca profunde (Zona Basca, Transilvania etc.). In plus, se spune ca demersul SUA va redeschide cutia Pandorei in Balcani si va reactiva „butoiul cu pulbere” al Europei; se va amorsa in acest fel un proces a carui finalitate poate fi Albania Mare, ceea ce automat va destabiliza Macedonia, sau, de ce nu, o Serbia Mare, fara Kosovo, dar cu Republica Srpska, ceea ce va determina o situatie critica in Bosnia.
Cu alte cuvinte, ne intoarcem de unde am plecat: anarhia balcanica care ameninta sa se extinda in regiunile conexe si in statele din imediata sa proximitate.
Totusi, ceea ce face America astazi in Balcani este doar o piesa dintr-un puzzle mult mai larg. Demersul SUA are sens doar daca intelegem intreaga perspectiva. O analiza atenta a discursului oficialilor americani arata ca investirea provinciei Kosovo cu atribute clasice ale statalitatii nu se va intampla intr-un vacuum, ci pe fondul integrarii graduale a Balcanilor in spatiul euro-atlantic. Numarul trei din ierarhia Departamentului de Stat, Nicholas Burns, si unul dintre cei mai „radicali” sustinatori ai independentei provinciei declara la 8 noiembrie 2005 ca „inca de la sfarsitul Razboiului Rece, ambitia strategica a Statelor Unite privind Europa a fost realizarea unei paci democratice prin unificarea continentului… Balcanii sunt ultima piesa din acest puzzle. Fara stabilitate in Balcani, nu vom avea niciodata o Europa unita si pacificata”.
Tot Nicholas Burns declara ca prioritatea comuna a Europei si a Statelor Unite este aceea de a le oferi popoarelor din Balcani un viitor in NATO si in UE. Astazi, Croatia si Albania sunt invitate sa devina parte a Aliantei Nord-Atlantice. In plus, este de asteptat si clarificarea punctuala a orizontului de timp in care Serbia va deveni membra a UE.
Aceste procese complementare de integrare euro-atlantica trebuie percepute ca mecanisme de tratare si neutralizare a fortelor generatoare de instabilitate regionala. Este o forma de anestezie cu efect imediat asupra problemelor istorice care au desfigurat Balcanii. In realitate este vorba de aceeasi reteta de tratament pur wilsoniana folosita pentru a transforma Europa intr-un paradis al pacii democratice. Acest „vis”, atat de banal astazi, parea o nebunie daca ne raportam la Europa anilor ‘40, un spatiu al razboiului tuturor impotriva tuturor.
Astazi, Europa este o autentica comunitate de securitate, o regiune in care razboiul este de neimaginat. Cum am ajuns aici? Din momentul crearii sale, NATO a fost mai mult decat o alianta militara clasica cu rolul de a agrega puterea statelor membre impotriva unei amenintari punctual identificate. Desi, in inima sa, ramane o organizatie de aparare colectiva, NATO a fost permanent si o organizatie de „management al securitatii”, in care prioritatea era gestiunea relatiilor dintre membrii care istoric acumulasera o relatie traditional conflictuala. In timp, NATO a conturat, prin mecanisme specifice, un mediu care a transformat dusmani naturali (Franta-Germania, Grecia-Turcia, Romania-Ungaria) in aliati naturali. A permis la numai 10 ani dupa cel de-al doilea razboi mondial reintegrarea Germaniei in Europa, conducand in scurt timp la consolidarea binomului Germania-Franta, motorul proiectului de unificare europeana. A permis reconcilierea puterii germane cu Europa, „formatand” practic deceniile de istorie in care Germania a fost copilul problema care a declansat doua razboaie mondiale. Aici se afla si geniul NATO: a redefinit Germania in interiorul Europei, a reconvertit puterea germana in folosul Europei, si nu impotriva sa, creand premisele unificarii intregului continent. Rezultatul?
O pace democratica care s-a dovedit a fi avanpremiera UE de astazi. Anii ‘90 descriu aceeasi vocatie de securizare a pacii pe care NATO a jucat-o inca din primul sau moment. Cele doua extinderi ale Aliantei de dupa 1990 raman in realitate miscari tactice in slujba aceluiasi obiectiv: „Vrem sa facem pentru Estul si Centrul Europei ceea ce am facut pentru Europa de Vest; vrem sa finalizam proiectul istoric pe care l-am inceput in 1949 – sa facem razboiul in Europa imposibil”, spunea Strobe Talbott (numarul 2 in ierarhia Departamentului de Stat la acel moment) in octombrie 1997.
Extinderea NATO dupa 1990 arata nu doar aceeasi vocatie de acomodare a statelor din Vest cu fostii adversari din Est, dar si transformarea rivalitatilor istorice din regiune: „Cand ii vad pe romani si pe unguri construind o prietenie autentica dupa secole de dusmanie, cand ii vad pe cehi si pe germani depasind decenii de neincredere… stiu ca ceva remarcabil se intampla. NATO face pentru Estul Europei ceea ce a facut pentru Vest dupa cel de-al doilea razboi mondial. Ajuta la depasirea neintelegerilor ancestrale, la promovarea integrarii si la crearea unui mediu sigur pentru prosperitatea economica”, spunea Madeleine Albright in octombrie 1997. NATO nu este insa singurul instrument prin care se exporta stabilitatea in regiunile potential anarhice din imediata vecinatate a Europei. Acelasi lucru il face si UE.
Dupa 1990, extinderea Uniunii urmeaza intotdeauna largirii NATO astfel ca, pana in 2007, Uniunea a integrat toate statele absorbite de NATO in extinderile din 1999 si 2004. Ambele sunt procese complementare cu aceeasi miza: extinderea spatiului de securitate euro-atlantic in zone traditional instabile. Ambele exporta institutii si valori care hranesc biologic pacea. In aceasta perspectiva Balcanii raman una dintre ultimele piese inca neintegrate in puzzle-ul pacii democratice europene.
Pe acest fundal se clarifica ingredientele proiectului american: un Kosovo independent intr-o regiune aspirata gradual in spatiul euro-atlantic. Se contureaza astfel un viitor alternativ cand albanezii din Kosovo si Serbia vor fi entitati separate si totusi impreuna intr-o Europa a pacii, in Europa institutionalizata. Va fi o independenta supravegheata si de fapt atent amenajata de institutiile euro-atlantice: Kosovo nu va avea o armata in sensul clasic al termenului, ci o forta de politie multinationala care sa reflecte compozitia etnica a noului stat. In mod complementar se va codifica un regim de protectie a minoritatilor din Kosovo (sarbi si turci) si se va acorda prioritate descentralizarii administrative. Institutiile pacii democratice au sansa sa faca pentru Balcani ceea ce au facut pe rand, in trecut, pentru Vestul si Estul Europei.
Statutul Kosovo in jocul UE si al Rusiei
Incepand din ianuarie 2008, viitorul Kosovo a fost legat de rezultatele alegerilor prezidentiale din Serbia. Boris Tadici, lider al Partidului Democrat, este considerat un prooccidental. Chiar daca se opunea independentei Kosovo, Tadici nu excludea apropierea de UE, care s-ar putea concretiza in viitor prin integrarea Serbiei in UE. Tomislav Nikolici, lider al Partidului Radical Sarb, principalul adversar al lui Tadici, ultranationalist, adversar al independentei Kosovo, era favorabil unei apropieri de Rusia si nu considera integrarea in UE ca optiune de viitor pentru Serbia. Primul tur al alegerilor l-a plasat pe primul loc pe Nikolici, cu un avantaj de 4%. Al doilea tur de scrutin, desfasurat la 3 februarie, a schimbat rezultatele, permitandu-i lui Tadici sa ramana in continuare presedintele Serbiei. Confruntarea de la alegerile din Serbia nu a implicat doar fortele politice locale. UE si Rusia au incercat sa influenteze rezultatul scrutinului.
Boris Tadici a beneficiat de sustinerea Bruxellesului, care inaintea celui de-al doilea tur al alegerilor a facut o oferta generoasa cu privire la vizele cetatenilor sarbi pentru UE. Moscova a folosit hidrocarburile ca arma impotriva UE si ca oferta importanta pentru Belgrad. Gazprom a cumparat 51% din actiunile grupului petrolier sarb NIS. In plus, Moscova a propus Serbiei sa participe la construirea gazoductului South Stream. Hasim Thaci, premierul Kosovo, desemnat in decembrie 2007, anuntase data de 10 decembrie 2007 ca prima zi de independenta pentru provincie.
La sugestia Occidentului, Thaci a decis sa astepte rezultatul alegerilor din Serbia si a amanat data proclamarii independentei pentru 17 februarie 2008. Pristina s-a bazat pe ajutorul Occidentului. UE a trimis in Kosovo o misiune formata din juristi, politisti si vamesi pentru ghida primele actiuni ale autoritatilor de la Pristina dupa proclamarea independentei. Belgradul a avut reactii radicale, guvernul sarb a anulat in avans actele autoritatilor kosovare si comunitare care sustin independenta provinciei.
Moscova a facut declaratii dure impotriva independentei Kosovo. In iunie 2007, la Summit-ul G8 de la Heiligendamm, Vladimir Putin declara ca nu exista nicio diferenta între Kosovo si statele separatiste exsovietice. În ambele cazuri exista conflicte interetnice… În ambele cazuri exista cvasistructuri statale care sunt independente de facto.
Independenta Kosovo nu aduce insa solutionarea tuturor problemelor cu care se confrunta provincia. Cea mai mare parte a populatiei este somera, iar economia fragila a provinciei este dependenta aproape in totalitate de Serbia. James Lion, analist la International Crisis Group, spunea despre Kosovo ca „aceasta reprezinta o parte a lumii unde niciodata nu au existat institutii bine dezvoltate, unde legaturile de familie si relatiile de loialitate sunt de obicei mult mai importante decat loialitatile nationale sau institutionale”. In plus, Balcanii sunt o ruta a traficului de droguri si de persoane, un salas al terorismului islamic.
Cronologia destramarii Iugoslaviei
• iunie 1989 – discursul care marcheaza ascensiunea politica a lui Slobodan Milosevici tinut pe câmpia de la Gazimestan din Kosovo, unde se celebreaza 600 de ani de la Batalia de la Campia Mierlei;
• 25 iunie 1991 – Croatia si Slovenia isi declara independenta;
• 9 iulie 1991 – au loc negocierile de la Brioni care opresc razboiul dintre Slovenia si armata federala;
• decembrie 1991 – din Krajina proclama Republica Sarba a Krajinei;
• 14 ianuarie 1992 – Comunitatea Europeana recunoaste independenta Croatiei si Sloveniei;
• 1992 – incepe razboiul din Bosnia Herzegovina, un conflict intre musulmani, croatii sustinuti de Zagreb si sarbii sustinuti de Belgrad;
• 14 decembrie 1995 – Acordul de la Dayton consacra partajarea etnica a Bosniei Herzegovina prin formarea Republicii Srpska;
• aprilie 1996 – apare UCK pe fondul deteriorarii relatiilor dintre albanezii din Kosovo si Belgrad;
• 24 martie 1999 – NATO declanseaza o campanie de lovituri aeriene impotriva fortelor regimului Milosevici pentru a opri epurarea etnica a civililor albanezi. Din iunie 1999, Kosovo a intrat sub administratia ONU.
Gazeta „22”
Pentru Olivia ,am urmatoarea remarca :genericul rubricii acesteia este corect atata timp cat este urmat de un semn de intreba,re care ne indeamna pe noi cititorii sa ne pronuntam :Kosovo je Srbjia ?
Este Kosovo pamant sarbesc ?
Care ar fi motivul care sa ne impiedice pe noi sa nu ne punem aceasta intrebare arzatoare ?
Un domn spunea ceva mai sus ca stie el precis de ce Banatul nu e pamant romanesc …Banat je Rumunija ,Olivia ?
Na, pai nu am nimic impotriva sa discutam despre Banat, este un subiect amplu si interesant, si se leaga de topic in masura in care este vorba de teritorii (foste sau actuale) ale Serbiei. Dar iti dai seama ca, in focul argumentelor, dicutia o sa se indeparteze de Kosovo, si apoi sunt atatea teritorii pe lumea asta, chiar si romanesti, aflate sub semnul intrebarii, ca am umple excesiv de mult paginile acestea. De ce n-am discuta despre legimitatea apartenentei Dobrogei la Romania, ca si-asa la o bursa o bulgaroaica s-a apropiat de mine si mi-a zis cu naduf: „Ne-ati furat Dobrogea!!!” 😀
Alin, ca raspuns la intrebarea ta: „Banat je Rumunija, Olivia?”, cu riscul de a parea prea romantica si rupta de realitati: Banat, za mene, nije ni Rumunija ni Srbija, Banat je zemlja Boga (ako ima…) 🙂
Rumunija toje zemlja Boga,Olivia !Nu acesta e ,cred eu,raspunsul pentru domnul Silver Lion.Din cate se pare,acest domn crede ca in afara de Dumnezeu,Banatul ar avea o apartenenta pe care inca nu ne-a spus-o ,dar care nu este nici romaneasca,nici sarbeasca…Asta a spus pana acum, si in plus a a declarat ca Banatul este „de facto”un teritoriu independent „!!!!A mai promis ca luni dupa amiaza ne va lumina.
Nu a spus nimic de varianta :Banatul -pamant unguresc ,sau german,”independent”…
Hai sa-l asteptam pe domnul respectiv si sa vedem ce spune,ca m-a facut curios .
Poate ni se alatura in discutii si altii,mai stii ?
Singura conditie ar fi sa ne spunem unii altora lucruri serioase,nu nazdravanii sau banalitati .Ce zici Olivia ?
RUSII SPUN PRIN GURA PRESEDINTELUI LOR,MEDVEDEV,CA PROVINCIA KOSOVO „JE SERBIA”!
WATCH THIS …
„Dmitri Medvedev: Problema Kosovo nu se va rezolva fara Serbia
Presedintele rus, Dmitri Medvedev, care va incepe marti o vizita la Belgrad, a declarat, intr-un interviu aparut luni in cotidianul sarb Vecernje Novosti, ca nimeni nu este indreptatit sa rezolve problema independentei Kosovo fara ca Serbia sa aiba un cuvant de spus, transmite luni RIA Novosti, citata de Agerpres.”In pofida tentativelor aparatorilor independentei Kosovo de a o prezenta ca pe un proces ireversibil, ei nu vor fi in masura sa rezolve problema. Credem ca este necesar de a se dovedi, pas cu pas, ca exista inca o alternativa la un arbitrariu juridic”, a declarat Medvedev, adaugand: ”Si fara ultimul cuvant al Serbiei, nimeni nu poate sa spuna ca problema Kosovo a fost solutionata”.
Presedintele sarb, Boris Tadic, citat de presa, declara sambata ca vizita lui Medvedev la Belgrad va contribui la aprofundarea relatiilor ruso-sarbe. Moscova sustine pozitia Belgradului conform careia Kosovo este parte indivizibila a Serbiei.
Calatoria lui Medvedev in Serbia, in cursul careia presedintele rus va asista la ceremoniile consacrate implinirii a 65 de ani de la eliberarea Belgradului de sub fortele naziste, va fi prima vizita intreprinsa de un sef de stat rus in Serbia de la cea a lui Vladimir Putin in 2001.”
O intrebare pentru Artur :la voi in Albania exista antipatii sau ma rog,animozitati intre ghegi si tosci ?
Geg si Tosk sunt albanezi, dar ca in fiecare tara exista glume cu nordici, cu sudisti etc. Mai mult, glumele astea nu sunt pentru geg sau tosk(in Albania se foloseste foarte rar divizarea intre geg si tosk), ci pentru anumite zone, deci sunt bancuri regionale, cum voi in Romania aveti bancuri pentru ardeleni, moldoveni etc.
Dar bancuri cu kosovari sunt? Daca da, zi-ne si noua 😀
Uite un dar pentru tine,Artur si Olivia.Banat terra romanorum est !
Multumesc pentru dedicatia muzicala! 🙂
Pentru Artur,o intrebare interesanta,care ma preocupa :
S-a gandit cineva ca tara albaneza Kosova,are un nume sarbesc ?Nu ar fi fost mai potrivit sa i se spuna Dardania,care e stravechiul nume al acestui tzinut ?
Ma mai gandesc si la faptul ca albanezii insisi ar trebui sa aiba un nume albanez pentru Kosova,sau nu au ?
Iar daca au,de ce nu-l folosesc oficial ?
Da! Kosovarii s-au gandit la asta si pentru ca multi albanezi inca numesc provincia: Dardania. Problema este ca aceasta denumire este putin folosita si doar in limba vorbita, asa ca nu vad in curand o schimbare a numelui Kosovo si pana la urma trebuie sa pastram o amintire din trecut 🙂 Nu vad nimic rau in denumirea slava al statului Kosovo!
Pana sa-ti raspunda el, imi permit si eu sa-mi dau cu parerea 🙂
Mi-ai luat vorba din gand, si eu m-am gandit de multe ori la asta, si am ajuns sa folosesc metoda de 3 simpla: daca de noi, daco-romanii, s-au prins asa bine slavismele, de ei, care-s de neam cu noi, de ce sa nu se prinda?
Numai sa ne uitam la lb. romana si vedem nu numarul slavismelor, ca nu asta e important, ci felul cum le percepem noi romanii, mai expresive si mai folosite de omul de rand.
Pe langa asta, probabil numele de „Kosovo/a” intrand asa de bine in uz, nu se mai gandeste nimeni de unde vine, poate vreo cativa nationalisti rataciti. Si Dobrogea noastra are nume cat se poate de slav, ba chiar cu sufix turcic (de la conducatorul sau Dobrotici, care, indiferent de ce origine era dansul, avea nume de 2 ori slav: odata radacina, de la „dobro, dobre” = „bun”, si sufixul „-ici” = „fiul lui”). Asta, ca sa nu mai vorbim de alte nume de la noi precum „Bistrita” („bistro” = „repede” + sufixul diminutival „-ica”), „Ostrov” („insula”) sau „Bogdan” („daruit de Dumnezeu”), „Bog” = „Dumnezeu”, „dan” – part. trec. al vb. „dati” – „a da, a oferi”). Toate astea nu s-au schimbat la noi nici dupa ce, afirmandu-ne ca popor romanic, am schimbat numele international in lb. engleza al Romaniei din „Rumania” in „Romania” (asta pentru ca, in majoritatea limbilor slave, Romania se zice cu „u”, prin impunerea trecerii in lb. engleza la „o” incercand si noi sa ne impunem punctul de vedere…)
Oricum, sarbii se simt mai legati sufleteste nu de denumirea de „Kosovo” ci de cea de „Kosmet”, abreviere de la „Kosovo-Metohia”, ca deja nu cred ca-si mai aminteste nimeni ca, Kosovo/a asa cum arata acum s-a format printr-o reorganizare administrativa a zonei, in componenta regiunii Kosovo intrand si regiunea Metohia, regiunea nou-formata numindu-se Kosovo-Metohia, dar mai mult tot Kosovo, ulterior Kosova. Pentru sarbi, Kosovo e „aia cu batalia”, Metohia e „aia cu bisericile”, ambele la fel de importante pt. ei, deci „Kosmet”. Pt. albanezii de acolo, „Kosova” e „Kosova” si e acasa pt. ca pur si simplu asa a evoluat istoria, asa s-a inradacinat numele si asta e, important nu e numele ci ce e dincolo de el, pentru ca zicea Umberto Eco in finalul cartii sale „Numele trandafirului”: „Stat rosa pristina (opa!) nomine, nomina nuda tenemus”./ „Dainuie prin nume stravechiul trandafir, dar nu ne-a mai ramas decat numele”.
Tot la capitolul acesta, in Kosovo/a avem si localitati care si-au pastrat dupa independenta numele slav (Pristina, in esenta sa un adjectiv posesiv de la numele propriu slav comun „Pris” (intalnit usor modificat si la alti slavi precum polonezi, sorabi) + sufixul „-in” + terminatia de feminin „-a”, tot carnatul asta insemnand „a lui Pris”, „care apartine lui Pris” (si neamului sau)), altele care si-au pastrat numele albanez (Prizren, care vine de la alb. „pri” = „fortareata” si „Zeranda”, o modificare a numelui „Theranda”), altele care si-au schimbat numele slav cu numele albanez traditional folosit in paralel (Pec a devenit Pej), altele au aproximat intai numele slav in timpuri iugoslave (Suva Reka era pt. albanezi Suhareka, Obilic era Obiliq) inainte sa primesca si ele nume neaos albanez, (Theranda, respectiv Kastrioti).
Iar „Metohia” de la greci vine…
„Rumania sau „Romania”,pana la urma lamureste totul-„Tara Romanilor”-„Terra Romanorum”.
Miron Costin {moldovean ,nu-i asa!”}spunea inca acum cateva sute de ani ca oamenii din popor isi spun „rumani”,iar strainii ne spun „vlahi”,ceea ce pana la urma ,in intelesul originar dat de germani {„wallach”}tot „de la Roma{Rim}vrea sa insemne.
Fie ca ne spuneau „wallach,olahi,vlahi,volohi,sau valahi”,strainii ne-au catalogat corect,”noi de la Rim ne tragem”!
Ungurii cel putin ,numindu-i pe italieni „olasz”,iar pe romani „olah”au dovedit involuntar ca avem in perceptia lor ,si noi si italienii, radacini cultural-istorice comune.
In privinta Kosova,lucrurile sunt cel putin din punct de vedere lingvistic si al toponimiei ,ceva mai putin clare
Eu stiu ca atat noi ,cat si albanezii am cam lipsit din cronicile „mileniului intunecat”,atunci cand migratorii faceau istoria.Iar istoria consemneaza de obicei faptele invingatorilor efemeri,nu viata oamenilor lipiti de pamantul lor in urgia vremurilor .
De aceea,reflectand la cele spuse de Umberto Eco,
“Dainuie prin nume stravechiul trandafir, dar nu ne-a mai ramas decat numele”,eu asi spune ca stejarii traiesc mai mult decat trandafirii si au radacinile mai adanc infipte in pamant.
Valtul Rozelor,reverenta pe care ne-o face un aroman si noua si lui Artur peste vremuri…
Melodia asta o am inca postat pe facebook! A fost chiar de ziua independentei lui Kosovo. Multumesc Alin!
„In privinta Kosova, lucrurile sunt cel putin din punct de vedere lingvistic si al toponimiei, ceva mai putin clare”
In privinta Kosovo/a, lucrurile sunt cel putin din orice punct de vedere ceva mai putin clare 😀
Lucru normal (ma refer la lingvistica si toponimie) daca ne gandim cata istorie dar mai ales trai si folclor comun au sarbii (plus muntenegrinii, bosniecii) si albanezii impreuna (apropo, nici acum nu e 100% clar pentru unii daca „Đurađ Kastriot Skenderbeg” a fost sarb sau „Milosh Obiliq” a fost albanez), ca au mult mai multe lucruri in comun decat vedem la suprafata indiferent daca primul a fost oul sau gaina, si in ciuda segregarii de acum a existat o vreme, cam pe la 1769, cand invatatului sarb Dositej Obradović, aflat in gazda la o familie de albanezi de la care a invatat si despre poporul si cultura albaneza, si limba albaneza, i-a fost dat sa auza urmatoarele: „Noi si sarbii suntem de acelasi neam si sange din cele mai vechi timpuri”. Sa fie de vina si infuzia de sange ilir a triburilkor slave, si adierile slave spre triburile arbanase, cert e ca, cu cat ma afund mai mult in studiul acestei chestiuni, cu atat parca e tot mai greu sa delimitez „who’s who” in Kosovo/a.
Off-topic: noi la lingvistica generala am invatat ca: “wallach,olahi,vlahi,volohi,sau valahi” vine de la un cuvant de origine germanica care suna ceva de genul „volk” (devenit la unii germanici „folk”, prin substituirea consoanei initiale sonore cu perechea sa muta), si care si initial, si acum avea/are intelesul de: „popor, neam, populatie” pur si simplu; ulterior, a ajuns sa se aplice populatiilor romanice din partea de est a Europei, cu precadere pentru cele din Europa de Est si Sud-Est, maghiarii in mod natural aplicand termenul pt. romani si in consecinta si pt. alt popor latin, mai indepartat, cu care au venit in contact, italienii.
Olivia este foarte clar ca Skenderbeg a fost albanez. Putem sa discutam problema asta ore intregi, zile intregi, luni chiar ani daca vrei 🙂 Nu exista nici-un dubiu ca Skenderbeg era albanez. Sarbii zic ca a fost sarb (unii sarbi de fapt) grecii la fel, macedonienii la fel si la un articol care am publicat la albaniaperomaneste un roman pretinde ca Skenderbeg era aroman. O singura nationalitate, o singura tara pentru care s-a luptat: ALBANIA!
In ALbania Milos Obilic este cunoscut ca Milos Kopiliq si unii il considera ca aroman, dar personal cred ca a fost sarb!
Pai nu e nevoie sa discutam nici 5 minute, ca si mie mi-e clar ca regele skanderbegului, Skanderbeg insusi, a fost albanez 🙂 eu ziceam doar ca unii zic 🙂
Ma amuza enorm ca am vazut si in alte parti varianta „Milosh Kopiliq”, in fond ortografie justificata pornind de la faptul ca albanezii au luat porecla lui, „Kobilic”, si au transformat consoana sonora „b” in perechea ei surda „p”. Dar cand ma gandesc cam ce inseamna si ce conotatii are substantivul „kopil” in albaneza contemporana, ma distrez teribil 😀
Iti zic o poveste: Cand am ajuns in Romania, pentru prima data, prin 1994 nu stiam nici un cuvant in romana, nici Da si nici NU. Dar auzeam uneori ca oamenii uneori ne ziceau copil. Aveam un coleg printre noi care banuia ca (virgula) copil in romana inseamna acelasi lucru care inseamna si in albaneza si de fiecare data cand auzea copil, repeta si el si mai tragea o injuratura mica in albaneza…asta pana cand ne-am lamurit ca multe cuvinte in romana care exita si in albaneza au cu totul si cu totul alt sens. P.S Primul cuvant care am invatat in Romana este: chiftea, iar prima expresie: unde este 🙂
:)))))) cu alte cuvinte, amintiri din… kopilarie 😛
Wow ce curaj ai avut sa vii in RO fara sa stii nimic din limba… eu sunt invers, am zis ca nu merg nicaieri nici ca turist pana nu invat limba tarii respective 🙂
P.S.: prima expresie in romana invatata de prietenul neamt al verisoarei mele din Germania a fost „vreau ciorba de burta”, si inca cu un accent perfect 😀
Am o obiectiune,Olivia ,,,Tu spui :
„Afirmandu-ne ca popor romanic, am schimbat numele international in lb. engleza al Romaniei din “Rumania” in “Romania” (asta pentru ca, in majoritatea limbilor slave, Romania se zice cu “u”, prin impunerea trecerii in lb. engleza la “o” incercand si noi sa ne impunem punctul de vedere…”0723374116rabdare…
Eu cred ca parintii fondatori ai Romaniei au avut mai ales in vedere faptul ca noi de la Roma ne revendicam cultural si istoric.Nu de la Ruma si nici de la Rim,cum spuneau vechii cronicari.Nu cred ca interesa pe cineva in zorii binecuvantatului in schimbari secol al XIX-lea ,cum ne-ar numi englezii sau americanii….
Istoricul Neagu Djuvara{descendent dintr-o straveche familie de aromani balcanici}spunea nu de mult, ca ar fi fost o greseala renuntarea la toponimul VALAHIA ,motivand ca in acest fel slavii si grecii nu ar mai fi putut pretinde ca vlahii nu sunt romani .
Asa o fi,daca dam prioritate politicii.dar eu sunt de parere ca nu sunt „vlah”,eu roman sunt {civis romanus sum!} ,si ma aflu sufleteste in cea mai buna companie cu lungul sir de inaintasi, Miron Costin,Eminescu,Iorga,Blaga,Goga,Cosbuc,Mateevici,sau corifeii Scolii Ardelene.
Nu cred ca slavii sau grecii s-ar fi rusinat sa deznationalizeze „vlahii”daca noi am fi spus ca suntem vlahi ,dupa pohta ce-au pohtit mama lor de nemernici …
Artur,copil nu are aceeasi semnificatie in albaneza?Ma gandeam ca e posibil sa fie o mostenire comuna din limba tracilor{dacilor}
Copil, in albaneza inseamna bastard, copil ilegal! Pe vremuri poate a avut acelasi sens cu limba romana, dar nu stiu, poate din anumite motive sensul cuvantului s-a „strambat” putin!
Cercetatorul roman Anton Balota, specialist in lingvistica cu un doctorat pe tema „Nazalizarea si rotacismul in limbile romana si albaneza” in 1925 la Belgrad (pentru cine nu stie, albanistica din Serbia a fost una dintre cele mai bune, iar studentii la aceasta sectie a Facultatii de Filologie din cadrul Universitatii din Belgrad isi continua si in ziua de astazi studiile cu spor), care s-a ocupat mult, printre altele, de folclorul, obiceiurile, limba si psihologia albaneza, scria acum aproape un secol in articolul sau „Aspecte etnografice albaneze” urmatoarele:
„Copiii sunt in general crescuti aspru, obisnuindu-se chiar ca famiile sa-si schimbe copiii intre ele, pentru a-i deprinde cu o educatie cat mai severa. Evolutia semantica a cuvantului albanez „copil”, care inseamna sluga, bastard sau copil al altuia, spre romanescul „copil” sa nu fie oare rezultatul acestui obicei?”
Mai multe puteti citi in volumul pe care vi-l recomand cu caldura: „Izvoarele baladei populare romanesti” de Andrei Balota, ed. Saecului I.O., Colectia Mythos, Bucuresti, 2005, 10,36 RON, unde sunt adunate, printre altele, studii ale autorului legate de eposul popular iugoslav, poezia populara albaneza, note psihice in balada populara balcanica, balade romanesti, mosteniri dacice in folclor, si tot felul de alte autohtonisme si balcanisme legate de un vast spatiu folcloric.
Cat despre „chiftea”,presupun ca am luat numela acesta de la turci..Ei spun „kufte}cu umlaut pe „u”,adica aprox.”chiufte}
In albaneza ii zicem qofte – deci si noi de la turci am luat acest cuvant).
Alin,eu asta am zis,k shi etnia romana influentzeaza etniile straine din aceasta zona.Sau cel putzin asta am incercat sa spun…..
Olivia,sper ca nu gresesc tutuindu-te,nu ai spus nimic despre o pretinsa diferenta majora intre graiul banatean si celelalte graiuri nord-Dunarene.
Eu sunt regatean,dintr-o veche familie ardeleneasca brasoveana ,stabilita aici de un secol,dar nu vad prea mari deosebiri,intre noi.
Uite ca nici un evreu emigrat in Israel{nea Itzhak Segal} ,nu ne prea deosebeste si mai mult ,spune ca „suntem romani mereu”,pe youtube .
Noi si el !
Pe mine ma omoara cantecelul asta banatean postat de Segal,si cand il aud,chiar ca stiu de ce nu are Silver dreptate !.
Hansyje vorbeste romaneste,si inca bine,vede ceva deosebiri intre noi ,”valahii nord -dunareni”?
Pai eu nici nu am ce sa zic despre graiul banatean, avand in vedere ca eu am studiat si in prezent aprofundez studiile de filologie rusa si slava in general (nu gresesti tutuindu-ma, atata timp cat sunt domnisoara studenta, la anul o sa fiu doamna somera :P) iar spatiul lingvistic romanesc iese din aria mea de specialitate, asa ca unde nu am competenta, tacerea e rupta din rai :).
Cu siguranta asa s-a intamplat,Hansy…E un caz de pervertire a sensului originar.
Copil din traca nu poate ajunge din intamplare si la noi si la voi.Hai sa-ti ppovestesc cum era sa curga sange intre mine si un turc in Chisinau acum cativa ani.Turcul era un fel de bodyguard al altui turc bogat cu care calatoream in Basarabia .La un bar,asa cum sunt turcii ,l-a trimis pe flacaul ala sa-i agate o moldoveanca.Ala s-a dus la ea si a inceput sa-i explice cat de mult o iubeste „seful”,iar fatuca a venit la noi la masa..Eu razand i-am spus tipului ca e „mare pezevenghi”si ala a scos cutzitul!In romaneste „pezevenghi”{stiam ca e cuvant ramas de la turci}inseamna „smecher”,istetz…La ei are o conotatie insultatoare si inseamna „traficant de femei”!
I-am explicat sefului lui in franceza si ala l-a linistit,pentru ca omul nu stia decat turceste …Dupa cateva luni l-am intalnit pe acel ienicer si nu stia cum sa se scuze in fata mea.A marturisit ca nu a avut incredere in sef si s-a interesat la altii..Amuzant nu,dar putea sa se lase cu scandal.
😀 Pizeveng avem si noi in albaneza 🙂
Inca o chestie.De data asta nu are absolut nicio legatura nici cu subiectul bloggului nici cu subiectul Banat,dar s-ar putea totushi sa vi se para interesant:unii cercetatatori,savantzi shi istorici croatzi,dar shi din alte tzari,sustzin mai nou ca croatzii ar fi defapt………………………………………………………………………..PERSANI slavizatzi!Eu,personal,consider ca este o aberatzie de proportii industriale.Croatzii,parerea mea,sunt oricum sarbi,numai ca au intrat in contact cu alte popoare de-a lungul timpului.Apropo,in Republica Federala a Bosniei I Herzegovinei,BOSNIACII(deci nu ne referim la sarbii din Republika Srpska),vorbesc unul dintre dialectele limbii sarbe!Ishi merita independetza din toate punctele de vedere………..mai ales etnic…………………….:)
„Croatzii,parerea mea,sunt oricum sarbi”
Ma distreaza asta, si fostul meu prieten, care era „un pic” sarb, sustinea ca croatii sunt sarbi catolicizati. Eu si acum ma intreb de ce asa si nu invers, adica de ce pana la urma sarbii n-ar fi croati ortosoxizati? Iata ce ne spune doamna Antoaneta Olteanu in cartea sa „Homo balcanicus”: „Croatii au ajuns in Balcani catre sfarsitul anilor 500 – inceputul anilor 600, in acelasi timp cu sarbii. Aflandu-se, in anii 800, sub controlul lui Carol cel Mare si al urmasilor acestuia, croatii au devenit catolici, in timp ce sarbii au trecut la ortodoxie.” Mai departe: „Sarbii au sosit in acelasi timp cu croatii, avand in esenta cultura si limba identice. Sarbii, fiind mai aproape de Bizant, influentele acestuia in domeniul culturii s-au facut simtite destul de puternic, mai ales la nivelul credintei crestin-ortodoxe si al modelului statal feudal-bizantin”.
Artur, sper ca nu te vei supara ca te contrazic,dar parerea mea este ca shi sarbii sunt CEL PUTZIN la fel de vechi ca shi ilirii!Iar poporul cunoscut acum sub numele de yugoslavi(prin care se intzelege in primul rand sarbi,in imaginea oricui,iar macedoneenii,croatzii,muntenegrenii,bosniacii sunt tot timpul trecutzi „la shi ceilaltzi”)
sunt defapt un popor care a fost influentzat de de slavii meridionali,venitzi din Muntzii Ural.Bineintzeles k sarbii de acum au ca adstrat slavii meridionali.Dar s-au facut nishte descoperiri care,parerea mea,sunt mai mult decat interesante.Scrierea chirilica apartzine neamului sarbilor shi slovenilor shi este un substrat al alfabetului chirilic actual,metamorfozat de contactul dintre sarbii de atunci shi slavi.S-au facut descoperiri care arata ca sarbii sunt un popor foarte vechi,care se regaseshte in zona balcanika shi Transdanubeana cu cateva zeci de mii de ani inaintea lui Hristos,dar shi foarte multe alte regiuni.S-au gasit inscriptzii in scrierea chirilica care semnificau numele regelui egiptean „Apca”(acuma ash scrie shi cu literele chirilice,dasr nu le am pe tastatura…..) shi „most”.Originea numelui „sarb” este una mult mai veche,care exista cu mult timp inaintea momentului venirii slavilor meridionali in zona.Un alt argument ar fi ca populatzia din aceasta zona a intrat in contact cu celtzii,care au existat in aceasta zona cu mult timp inaintea romanilor,iar o dovada ar fi,de exemplu,etimologia numelui „Beograd”,cuvant care s-a mentzinut pana acum,semnificand „Orashul Alb”,nume dat de celtzi in momentul in care au trecut prin aceasta zona shi au intemeiat ashezarea,impreuna cu oamenii autohtoni.Sunt mai multe argumente.Dak primesc acceptul tau,o sa mai revin,candva.
Shi cand am spus „acceptul tau”,nu am dorit sa fiu nicidecum ironic,Doamne Fereshte,dar fiindca tu eshti administratorul shi gazda bloggului,te intreb inainte de actziona cu ceva.
Eu cred ca le-ai incurcat TOTAL. Alfabetul chirilic cu totii stim cand si de unde a aparut (fratii Chril si Metodiu din Salonic, care au format intai alfabetul glagolitic si apoi chirilic pe baza dialectului slav utilizat de ei, apartinand a ceea ce numim in prezent limba bulgara), deci nu avea cum sa apara un astfel de alfabet „chirilic” taman la regi egipteni. In ceea ce priveste etimologia etnonimului „sarb”, deschidem si noi o mica enciclopedie la indemana si citim ca: „Serbs are thought to be first mentioned by Pliny the Elder and Ptolemy in his Geography in 2nd century AD, who associate the Serbs with the Sarmatian tribe of Serboi of the North Caucasus and Lower Volga.[41] Roman Emperor Licinius referred to the Carpathians as „Montes Serrorum” in the fifth century AD. Having defeated the Avars, under the Unknown Archont, the Eastern Roman Emperor Heraclius invited Serbs to settle in the provinces of Salonica and Dalmatia. The Unknown Archont’s descendants (House of Višeslavić-Vlastimirović, House of Vojislavljević) ruled the Serb states for the entire early medieval period (until 1166), mainly under Byzantine supremacy, but at times also under Frankish, Bulgarian overlordship or independent from these states.[41] The name itself is likely derived from the Indo-European root *ser- ‘to watch over, protect’, akin to Latin servare ‘to keep, guard, protect, preserve, observe’, Old English searu ‘weapons, armor, skill’, Lithuanian sárgas ‘watchman’, Greek hērōs ‘hero’, Avestan haraiti, haurvaiti ‘he guards’, -haurvô ‘defending, protecting’, Lydian sarẽta ‘protector’.”
Ca sarbii or fi avand ca substrat diverse popoare milenare, asta e scris in legile naturii, ca doar la vremea aceea nu aparuse inca Hitler sa ne spuna sa crestem si sa ne inmultim pe criterii etnico-genetice.
Apollonius (orsaul antic de unde vin eu din Albania se numea Apollonia) nu am nici cel mai mic motiv sa ma supar daca ai alta parere sau alte informatii decat din cele pe care am eu. Chiar iti multumesc ca petreci timp pe acest blog. Poti posta oricand informatii in ceea ce priveste origina sarbilor, eu nu am nimic impotriva. Cand am scris articolul de mai sus am citat unul dintre cei mai respectati istorici sarbi: Sima Cirkovic si am zis, daca un istoric sarb zice asta, asa sa fie.
Ba m-am uitata pe hartizle alea,bosniecii nici in Bosnia I Herzegovina nu sunt mai multzi decat sarbii……………
Da, Gigel, buna obervatie. Poate o sa-mi dai dreptate acum daca zic ca albanezii erau cel mai prost tratati in Iugoslavia. EI nu aveau statutul unei natii (nu exista natia de albanez in Iugoslavia – ci iugoslavi de etnie albaneza) chiar daca in Iugoslavia erau mai multi albanezi decat bosnieci, muntenegreni sau macedonieni.
Gigele,din cate stiu eu Republica Srpska are o populatie sarba mai numeroasa decat a tinuturilor musulmane sau croate.Uite un exemplu in care limba comuna nu conteaza in fata religiei si a culturii impartasite de cetatenii unei tari.In Bosnia toti cetatenii vorbesc sarbo-croata,dar exista trei factiuni ,fiecare apartinand altei culturi si religii.
Unii sunt catolici si apartinatori de cultura occidentala,altii sunt musulmani si tin de cultura orientala,pe filiera turca,iar restul sarbii ortodocsi ,sunt legati organic de panslavismul de sorginte bizantina.
Trei sabii in aceeasi teca nu intra…
Probabil ca se vor simti uniti din nou in Uniunea Europeana.
La voi pezevenghi ce inseamna,Artur ?
Da, aceasi sens ca in romana!
Silver,croatii nu sunt persani,sunt slavi si atat.Unde ai auzit tu de croatii-persani ?
Alin,ministrul sanatatzii din Croatzia,care este shi unul dintre liderii politico-militari separatishti din Croatzia din timpul razboiului din Yugoslavija.Dragan Primovac.Ala zicea ca s-au demonstrat prin ADN-uri……..Dar eu asta am zis,ca nu cred nici decum.Deci eu nu am zis k cred.Am zis ca asta au zis aia.
Sunt total de acord cu tine, ai punctat foarte bine chestiunea.
In ceea ce priveste Muntenegru si muntenegrinii, separarea s-a facut pe criterii exclusiv politice si de mentalitate, muntenegrinii nemaiacceptand dominatia considerata de ei abuziva de la centru.
Dar acum i-a apucat si pe ei febra identitara, iar limba muntenegreana este in curs de standardizare.
Profa noastra de gramatica comparata a limbilor slave, care preda lingvistica la sectia de sarba, ne-a zis urmatoarea gluma care circula pe seama impartirii acestei limbi (care nici pana in prezent nu are un nume) intr-un manunchi de limbutze: „Avem sarba (srpski), avem croata (hrvatski), avem bosniaca (bosanski), dupa ce Muntenegru devine independent, ce o sa urmeze? Raspuns: O sa apara nu una, ci doua limbi: „munteneasca” si „negreasca”!” (Referitor la faptul ca Muntenegru in limba lor se zice in 2 cuvinte: „Crna Gora”, limbile de stat ale Muntenegrului urmand sa se numeasca „crnski” si „gorski”).
Si, pentru ca lucrurile in Balcani sunt intotdeauna muuult mai complicate decat par, tin sa precizez ca exista in Croatia-Serbia-Bosnia-Muntenegru un continuum lingvistic cu graiuri si dialecte ce NU coincid nici cu granitele de stat, nici cu cele religioase. De exemplu, sarbii din vestul Serbiei nu vorbesc ca la Belgrad, ci un grai semanator celui croat din estul Croatiei, care la randul lui nu corespunde standardului de la Zagreb s a m d…
Cine doreste sa aprofundeze studiul acestei limbi fara nume concret (unii in zic BCS, de la bosniaca-croata-sarba, altii ii spun simplu iugoslava), sa se intereseze de dialectele stokavian, kajkavian, ekavian, ikavian, ijekavian… e o poveste mult prea lunga si compexa ca sa o insir aici.
Daca doresti sa te informezi in legatura cu problemele natiunilor foste iugoslave, urmareste documentarul „Death of Yugoslavia – Enter Nationalism”, spre care am postat un link la rubrica „Documentare”. Este foarte, foarte interesant. (presedintele muntenegrin mi s-a parut cel mai linistit si mai cu capul pe umeri dintre toate personajele).
Imi cer scuze, subiectul este absolut delicios pentru mine, dar nu voi mai posta pe acesta tema deoarece iar am am plecat la plimbare din Kosovo/a.
Prieteni,pe maine.Un suflet mare este alaturi de noi …Lucio Dalla .
Noapte buna si pe maine Olivia,Artur si Silver.Maine avem raspunsuri la intrebarile care ne framanta ?
Ca apropo de Muntenegru si revenind la Kosovo/a. Stim ca, pentru evitarea unui „meci” Serbia-Muntenegru (putin probabil de altfel, in conditiile in care Serbia era slabita de pe urma razboiului din Kosovo), s-a propus si s-a reusit o desprindere treptata, adica realizarea temporara a unui stat unional pentru cativa ani, la capatul caruia s-a realizat un referendum pe tema ramanerii cu Serbia sau a luarii caii independentei.
Acum inteleg ca ratiunile pentru care o asemenea tactica cu Kosovo nu ar fi fost posibila sunt multe si complexe, insa sunt de parere ca ar fi fost de preferat o desprindere treptata de Serbia.
Este interesant ca, pe vremea cand lucram pe post de corector la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, am observat intr-un document referitor la perspectivele de aderare ale tarilor balcanice, unde acestea erau enumerate, ca unele versiuni lingvistice ale Jurnalului (acesta este publicat in toate limbile oficiale ale UE, eu corectam versiunile letona si slovena) mentionau Kosovo separat de Serbia, altele mentionau doar Serbia, dar altele, cum era si versiunea mea letona, preferau sintagma „Serbia si Kosovo”.
Intamplator, azi mi-am luat o punga de cereale „Corn Flakes” nemtesti si pe dansa, la lista de importatori, scrie urmatoarele: „d.o.o. „Sloga-Ltd-Co”, Vladike Cirica 16, 21000 Novi Sad, Srbija” si… „NTSHP „ESSE”, Ul. Turgut Ozal b.b., Prizren, Srbija-Kosovo”.
Cred k e fain sa locuieshti in Crna Gora.Zona aia este senzatzionala,adika clima mediteraneana,munte shi cum mergi in vale dai de Marea Adriatica,shi se traieshte foarte bine din punct de vedere material shi economic.Cred k e chiar fain sa fii muntenegrean.
Spun acum o chestie care nu are legatura cu niciunul dintre subiecte,dar cred k merita amintita:Bravo,Unirea!
Da, nu pot sterge comentariu asta! Bravo Unirea! Nu-mi venea sa cred cand vedeam cum curgeau golurile….
Da am o intrebare:pe internet,in unele materiale sau articole,apare etnia ‘yugoslavi”.Pai in Yugoslavia era „Tzara slavilor de sud”,deci yugoslav insemna fie sarb,fie bosniac,fie macedonean,fie muntenegrean,fie croat,fie sloven.Deci cum vine „etnia yugoslava”?Inseamna copii care s-au nascut din tata sarb shi mama slovena,de exemplu?
In principiu, se declara iugoslavi vreo 2 categorii de persoane: a) cei care, asa cum ai remarcat si tu, sunt produsul politicii comuniste de creare a „omului nou”, supranational; b) iugonostalgicii (iugoslavi „din convingere”, indiferent de gradul de omogenitate genealogica).
Unii numesc limba iugoslava limba sarbo-croato-munteano-negreano-sandzaco-bosniaco-hertegovineana.
Pe langa asta, au aparut tot felul de etnii si etnioare, unele peste altele (vezi etnia musulmana, care traieste exclusiv in granitele foste iugoslave dar exclusiv inafara Bosniei, populatia musulmana din Bosnia dandu-se ca fiind de etnie bosniaca, a nu se confunda „bosanac” cu „bosnjak”, care inseamna cetatean al Bosniei indifeent de etnie (sarb, croat etc).
– sau goranii, o etnie in sudul Kosovo aflata etnic undeva la granita dintre sarbi si albanezi (musulmani vorbitori de limba, cum zic ei, „gorana” (tot un fel de „iugoslava”), cu caciulite albe pe cap dar fidela conducerii sarbe)
– plus copiii unor cupluri ratacite sarbo-albaneze din Kosovo, care, fiind respinsi de ambele comunitati, sunt uneori trecuti la tot felul de „etnii” aparte, in functie de care dintre parinti a influentat mai mult (albanezi musulmani vorbitori de sarba, sarbi albanezi vorbitor de musulmana, ortodocsi musulmani vorbitor de sarbo-albaneza etc…)
Practic, in fosta Iugoslavie oricine poate fi orice; pe principiul cati locuitori, atatea etnii.
Deci, pe scurt… iugoslavi 😀
Olivia, dupa parerea ta, ce au fost kosovari?
Stai putin ca nu am inteles intrebarea ta. Reformuleaza 😀 Adica ce inteleg eu prin termenul de „kosovar”? Eu nu mai inteleg nimic 😀 dar pot face, ca si la termenul „iugoslav”, o scurta trecere in revista.
Albanezii din Kosovo!
Dar sa stitzi ca eu nu ii condamn pe Arkan,pe Karadzic,pe Mladic,pe Seselj sau pe Miloshevic pentru ceea ce au facut in Bosnia,shi va spun de ce zic asta:
Intre asha-zishii „etnici bosniaci” shi kurzi exista o legatura foarte stransa,shi anume:In Kurdistan,kurzii se manifesta foarte mult mai nou incepand de la venirea americanilor in Iraq.Pentru cei care nu stiu,kurzii sunt cei mai fideli oameni ai sua-ei in Iraq.Formeaza nihste militzii care sunt „foarte solidare cu fratzii lor musulmani”(sper ca atzi intzeles ironia dintre ghilimele) iraqieni.Astfel,americanii,pe principiul care l-au dezvoltata din 1914 incoace neincetata „Dividae e Impera”(sper ca am scris bine),i-au intaratat pe kurzi impotriva statului turc shi le-au insuflat dorintza shi sentimentul ca pot deveni in orice moment independentzi.Deci kurzii fac parte din aparatul american de dezbinari,care este existent in 90% din locurile de pe pamant,iar unde nu sunt vor aparea,shi un de sunt dar foarte firave se vor dezvolta.Exact asha e shi cu bosniacii.Dorintza de „afirmare shi de independentza etnica” nu imi amintesc sa fi existat in randul bosniacilor inainte de interventzia „marilor eroi” nato in Yugoslavija.Deci de asta nu ii condamn pe Miloshevic shi Arkan shi Karadzic shi Mladic shi Seselj pentru ce au facut in Bosnia.Razboiul nu l-au inceput ei.Trebuie sa se intzelegeaga ca in razboi mor oameni.Sa nu uitam ca americanii au omorat mult mai multzi oameni in Yugoslavija decat Miloshevic in Kosovo shi Bosnia.Sa nu uitam ca americanii au omorat mult mai multzi oameni in Irak decat Saddam Hussein.Sa nu uitam ca americanii au omorat mult mai multzi oameni in Afghanistan shi Pakistan decat talibanii.Shi bineintzeles ca mai sunt multe.Sunt lucruri care nu prea ai cum sa le negi.Sa nu mai vorbim de asasinatele politice in stil nato.Io incep s a fiu convins ca aparatul de spionaj shi sabotare al nato este de infinit mai puternic shi mai diabolic decat KGB sau Gestapo.C.IA. shi cu Mossad sunt de-a dreptul diavoleshti.Nu m-ash mira sa aud de curand ca Hugo Chavez sau Mahmoud Ahmadinejjead „au murit misterios”.
Legat de ceea ce a spus Gigel,in legatura cu situatzia Turciei shi cu Kurdistanul,cred k MUSTAFA KEMAL ATTATURK se rasuceshte shi acum in mormant incepand din ziua in care Turcia a intrat in Nato.Defapt,80% din populatzia Turciei este impotriva acestei organizatzii in general shi a Israelului in particular
“Kosovar” este un cuvant de origine albaneza (de la numele regiunii ”Kosovo” + terminatia albaneza ”-ar”), folosit ca autodeterminant de catre albanezii din Kosovo (”mua me thrasin gurbetqar, por kam emrin kosovar”), si desemna pana de foarte curand strict o persoana de etnie albaneza din Kosovo.
Acum ca, din regiune, Kosovo a devenit un stat care, cel putin pe hartie, este multietnic si cu doua limbi oficiale, se incearca identificarea si altor nationalitati din cadrul acestuia cu aceasta denominatie, intentionandu-se, pe scurt, ca termenul “kosovar” sa nominalizeze orice persoana rezidenta in statul Kosovo, indiferent de nationalitatea acesteia (in mod similar ca in Bosnia). De exemplu, “sarbii kosovari” sunt acele persoane de etnie sarba, rezidente in Kosovo (cum sunt ”sarbii bosniaci” – persoane de etnie sarba, rezidente in Bosnia).
Este interesant ca, in limba engleza, dar si in alte limbi (de ex. in romana) se foloseste pentru zona varianta sarbeasca a numelui: Kosovo, cu accentul pe primul ”o” (stim ca in albaneza numele e Kosova, cu accentul pe al doilea ”o”), dar pentru locuitorii acesteia este folosit termenul albanez: ”kosovar” (termenul sarbesc este ”kosovki”, ”kosovski”; in engleza este uneori folosit termenul mai neutru ”kosovan”).
Pe scurt, putem spune ca sensul termenului ”kosovar” evolueaza de la un termen aplicat unei comunitati etnice, la un termen ce nominalizeaza o comunitate statala, golindu-se treptat de conotatia sa etnica. De altfel, am observat si eu aparitia tendintei si nevoii de a preciza “albanez kosovar” acolo unde inainte se folosea doar “kosovar”.
Ceea ce vroiam eu sa stiu este cum erau considerati albanezii din Kosovo pe vremea Iugoslaviei, adica: erau Albanezi, erau Iugoslavi de etnie albaneza sau ce erau? Din cate stiu eu nationalitatea albaneza nu era recunoscuta de catre iugoslavi, deci de ce nationalitate erau albanezii din Kosovo?
Populatia Iugoslaviei era oficial impartita in doua categorii: natiuni si nationalitati. Natiunile erau cele formatoare de state (republicile Federatiei Iugoslave): croati, macedoneni, sarbi, sloveni (de bosniaci si muntenegrini nu stiu sigur…) Iar nationalitatile erau acele popoare care nu erau, in cadrul Federatiei Iugoslave, formatoare de stat: maghiari, slovaci, romani, rusini (in Voivodina), albanezi, turci, tatari (in Kosovo), italieni (Croatia si Slovenia) etc. Altfel spus, daca un stat national din ziua de azi are in mod obisnuit un singur popor majoritar si mai multe popoare minoritare, Iugoslavia avea mai multe „popoare majoritare” – natiunile, nationalitatile fiind „popoarele minoritare”.
Din cate stiu eu, albanezii in Iugoslavia erau recunoscuti ca atare si aveau si propriul steag, steagul albanez cu o stelutza comunista pe el: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Flag_of_the_Albanians_in_Yugoslavia.png (folosit ca steagul albanezilor din toata Iugoslavia, nu numai din Kosovo)
Problema e simpla…Albaneziiin Dardania {Kosovo}reprezentau atat populatia de departe cea mai numeroasa si erau in plus BASTINASII,stravechiul popor traitor in acele locuri neintrerupt de la inceputurile istoriei.S-a intamplat ca odata cu aparitia statului iugoslav,albanezilor si romanilor timoceni sa nu li se acorde statut de „popor majoritar”in regiunile pe care le ocupau ,asa cum am spus din timpuri imemoriale.Explicatia e simpla :Au fost considerate „popoare majoritare”numai cele slave{sarbii,croatii,slovenii,muntenegrenii si macedonenii}.Romanii si albanezii,au fost marginalizati din punct de vedere politic si cultural si supusi unui proces accelerat de deznationalizare.In Timoc la momentul 1918 existau cca.1 milion de etnici romani,care au cerut unirea cu Romania .Marile puteriu au dorit o mare Slavie de sud astfel ca au conceput in acest scop Iugoslavia {initial un regat al sarbilor ,croatilor si slovenilor}.Astazi statisticile sarbe {sigur masluite]vorbesc de numai 40000 de „vlahi”nerecunoscuti ca romani .Organizatiile „rumanilor -vlahi”din zona vorbesc de 3-400000 de „rumani”.Ce vedem noi este ca populatia romaneasca a scazut dramatic ,fiind desnationalizata prin scoala,biserica,presiuni administrative si economice.Stiu ca in mare parte astfel de „tehnici’au fost folosite de „iugoslavi”[in majoritate sarbi} si impotriva altor minoritati,inclusiv albanezi.Se pare ca albanezii au rezistat mai bine datorita religiei lor mahomedane care ii separa din start de restul populatiei crestine.Romanii erau la fel ca si sarbii ortodocsi astfel incat procesul de asimilare a fost mai usor in cazul lor.
In plus ,din cate stiu eu,albanezii s-au bucurat o perioada de un soi de autonomie culturala si administrativa ceea ce i-a ajutat sa supravietuiasca etnic.Romanii timoceni nu au avut parte de o autonomie administrativa,culturala si religioasa.Nici pana azi aceste probleme nu au fost rezolvate politicienii sarbi ,mana in mana cu clerul filetist -nationalist sarb refuzand cu indarjire sa acorde dreptul la scoala si dreptul la o biserica nationala romanilor din Timoc.
Indivizii din fosta Iugoslavie care se considera „iugoslavi”poarta numele de „mankurti”si sunt frati buni ideologic cu cei care se cred „sovietici”in tarile fostei URSS.
Nu exista o „natiune iugoslava””Daca e sa ne distram,putem spune ca „iugoslavi”sunt si bulgarii..Hai sa intrebam un bulgar cat de „iugoslav”este el si sigur vom invata cateva injuraturi in frumoasa limba bulgara ,scrise in alfabetul lasat de Kiril si Metodiu,despre care nu stim cat de bulgari,greci,aromani sau „yugoslavi’au fost.
E clar ca albanezii au dreptul la un camin national ,tot asa cum au acest drept si romanii,si toate neamurile pamantului.
Ironia istoriei a vrut ca romanii,albanezii si grecii{popoare balcanice autentice}sa fie obligati sa traiasca in tari „duplicat”.
Grecii au o a doua Grecie mai mica-Ciprul.Albanezii au Kosovo independent ,iar romanii -Basarabia,independenta si ea.Acum a aparut o a patra tara-duplicat,Republica Srpska{parte a Bosniei}…Si inca una,R.Macedonia independenta {Fyrom}},despre care bulgarii spun ca este o Bulgarie mai mica.
Uite cum se joaca marile puteri cu noi !
Rusia isi baga din nou coada in Balcani ceea ce nu poate decat sa complice lucrurile si sa escaladeze tensiunile in zona…
„Medvedev construieste o baza militara rusa la frontiera Serbiei
La intalnirea cu presedintele sarb Boris Tadici de la Belgrad , Dmitri Medvedev a hotarat sa construiasca “un centru logistic umanitar”, care sa intervina pentru combaterea catastrofelor naturale si tehnologice.
Aceasta baza militara in toata regula va crea mari probleme Romaniei si Bulgariei, avertizeaza Jamestown Foundation.
Serghei Soigu, ministrul rus pentru situatii de urgenta, si Ivita Dacici, vicepresedintele Serbiei si ministru al afacerilor interne, au semnat un acord cu potentiale implicatii militare.
Semnarea a avut loc sub privirile lui Medvedev si Tadici. Baza militara va fi construita la Nis, in sud-estul Serbiei, si pretinde sa deserveasca toata regiunea balcanica. Fara sa-i roage nimeni.
Asa raspunde Belgradul pentru sprijinul Rusiei in dosarul Kosovo.
Fundatia americana avertizeaza ca Ministerul rus pentru Situatii de Urgenta este complet militarizat, iar acordul permite mobilizarea pe termen lung de personal militar rus, elicoptere si provizii cu multiple intrebuintari in Serbia, folosind aeroportul de langa Nis.
Asa-zisul centru logistic este reactia la crearea bazei militare americane Bondsteel din Kosovo. In caz de criza, Rusia va cere Romaniei, Bulgariei si altor tari dreptul de survol pentru aprovizionarea bazei de la Nis. In 1999, Romania, Bulgaria si Ungaria au refuzat cererea Rusiei de a le survola teritoriile pentru a ajunge in Serbia.
Este o noua mutare periculoasa pentru regiune, prin care Serbia si Bosnia-Hertegovina sunt blocate in drumul lor spre NATO si UE.”
Din Ziarul Gardianul-Bucuresti
Bill Clinton a participat la dezvelirea propriei statui în Kosovo
În Kosovo a fost dezvelită o stauie a ex-preşedintelui SUA Bill Clinton. Astfel, majoritatea albaneză îi mulţumeşte pentru faptul că, în 1999, a lansat loviturile aeriene ale NATO pentru a opri uciderea etnicilor albanezi de către trupele sârbe.
”Sunt profund recunoscător că am avut şansa să fiu printre cei care au stopat lucrurile oribile care vi se întâmplau acum 10 ani, dându-vă şansa să vă construiţi un viitor mai bun”, a spus Bill Clinton, prezent la festivitate.
”Nu m-am aşteptat niciodată… că undeva cineva îmi va face o statuie atât de mare”, a spus Clinton după dezvelirea statuii sale de 3 metri.
Mulţimea l-a aclamat, strigându-i numele, atunci când fostul preşedinte a mers pe bulevardul ce-i poartă numele, strângând mâinile oamenilor.
El i-a îndemnat pe albanezi să construiască o ţară multietnică împreună cu minoritatea sârbă şi alte minorităţi, promiţând ajutorul SUA pentru poporul din Kosovo, scrie Reuters.
Bill Clinton a participat la dezvelirea propriei statui în Kosovo
În Kosovo a fost dezvelită o stauie a ex-preşedintelui SUA Bill Clinton. Astfel, majoritatea albaneză îi mulţumeşte pentru faptul că, în 1999, a lansat loviturile aeriene ale NATO pentru a opri uciderea etnicilor albanezi de către trupele sârbe.
”Sunt profund recunoscător că am avut şansa să fiu printre cei care au stopat lucrurile oribile care vi se întâmplau acum 10 ani, dându-vă şansa să vă construiţi un viitor mai bun”, a spus Bill Clinton, prezent la festivitate.
”Nu m-am aşteptat niciodată… că undeva cineva îmi va face o statuie atât de mare”, a spus Clinton după dezvelirea statuii sale de 3 metri.
Mulţimea l-a aclamat, strigându-i numele, atunci când fostul preşedinte a mers pe bulevardul ce-i poartă numele, strângând mâinile oamenilor.
El i-a îndemnat pe albanezi să construiască o ţară multietnică împreună cu minoritatea sârbă şi alte minorităţi, promiţând ajutorul SUA pentru poporul din Kosovo, scrie Reuters.
Stefanita,tu eshti intr-o eroare.Ai scris „este o mutare periculoasa,care blocheaza drumul Serbiei shi al Bosniei inspre Nato shi Ue”……..Cine tzi-a spus ca Serbia vrea sa intre in Ue shi in Nato?Dupa ce s-au razboit cu fortzele jidano-americane in anii 90,crezi ca ei au chef sa intre in organizatzia condusa de ei?Hai sa judecam inainte sa vorbim ceva.Oricum,spionii Mossad ppoa sa stea linishtitzi,ca Boris Tadic9omul lor) nu va reushi sa faca ce shi-a pus in gand,pentru ca populatzia sarba shi-a dat seama de planurile lui shi la urmatoarele alegeri PARTIDUL RADICAL va cashtiga.In Senat deja este cel mai mare.Sarbii nu vor fi carpele nimanui.Itzi pun o intrebare:Dak cineva ii face ceva familiei tale,tu peste un timp te infratzeshti cu ala?Eu nu cred.Ei nu sunt ca noi,care am suferit in al doilea razboi din cauza „eroilor” americani,care cika veneau sa ajute,shi de acolo se trage mai departe tot,acuma politicienii care ne conduc se excita de bucurie cand americanii ishi construiesc o baza in Tulcea sau Constantza.Deci stai linihstit ca pentru sarbi nu este o problema asta.Nu au nevoie nici de Ue,dar mai ales nu au nevoie de Nato!
Caci despre statuia lu Clinton,ma rog……..Mi se pare o depersonalizare a kosovarilor,dar nu invatz eu pe nimeni…..
Cine a zis ca Serbia vrea la NATO? Iti zic eu numele celui care a zis asta: BORIS TADIC, presedintele Serbiei. Oare stiti ca Serbia are soldati trimiti in cadrul NATO in nordul Georgiei si ca Rusia s-a impotrivit acestui lucru? Cine a zis ca Serbia vrea in UE? Aceasi om: BORIS TADIC. Mie personal, mi-se par cele mai bune alegeri pentru sarbi si mi-se pare foarte destept din partea lor ca tin relatii bune si cu Rusia, desi cred ca treaba asta este si va fi unilaterala.
Cat despre statuia lui Clinton, poate ai drepate, dar depinde cum vezi problema…pentru albanezi aceasta statuie este o multumire simbolica fata de cel care a ajutat enorm la eliberarea poporului albanez din Kosovo. Acest lucru nu este o cale de multumire inventata de albanezi…si alte popoare au ales sa construiasca statui diferitelor personalitati straine…si asta nu ca semn de depersonalizare nationala, pur si simplu in semn de respect.